⭒ ̠̕✺ ̭̄ ; Peste adâncurile inerte ale nopții, geana lunii aprinse trimitea lungi
raze de lumină mută și rece; și se îndiguiră parcă în privirea ei verde, nepăsătoare. Apoi nu se mai uita la ea, ci la el; dar genele dese și întoarse sus la capete îi dosi iscodirea. ‘Ce remarcă
