⌮˒♥˓ Iṇ꒒ục̣y’s⋅⁽ẅöṛdṡ⁾... ‰ː Atunci rămase o clipă nemişcată pe trunchiul copacului. Luna,
prea joasă încă la orizont, nu lumina decât ramurile înalte, iar mulţimea rămânea înecată în beznă, liniştindu-se treptat-treptat şi devenind tăcută. Era învăluit şi el, deopotrivă, de întuneric,
