— „Știu, m-am gândit și eu la asta ... doar că știu cum e el ... mereu pus pe glume și
niciodată n-o să se maturizeze. O să râdă de mine spunându-mi numai prostii ca să mă sperie ... asta în cazul în care prostiile alea n-or fi adevărate. Cine știe? Eu nu.” începusem să vorbesc;
