rechini

Rechinii, din franceză requin, (ordinul Selachimorpha) sunt peşti cu schelet cartilaginos şi cu un corp hidrodinamic.

Rechinii posedă între cinci şi şapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respiraţia. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinţii lor sunt substituibili.

Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăieşte în zonele profunde ale mărilor şi care măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel mai mare peşte cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri şi care, precum balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât şi în apele dulce din zonele de deltă.

Ordine
Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, in Devonian. Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte şi pisicile-de-mare. În lume există 368 de specii de rechini, împărţite în opt ordine:

Hexanchiformes: care cuprind două familia şi cinci specii. Exemple din acest ordin sunt rechinul-vacă (Notorynchus cepedianus) şi rechinul-pescar (Hexanchus griseus).
Escualiformes: compus din trei familii si 82 de specii. Din acest ordin face parte rechinul pigmeu (Europtomicrus bispinatus), porcul-de-mare (Oxynotus centrina) şi rechinul boreal (Somniosus microcephalus).
Pristoforiformes: sunt rechinii-ferăstrău care au un bot alungit ca o trompă prevăzută cu dinţi şi pe care o utilizează pentru a tăia prada înainte de a o înghiţi.
Squatiniformes: din acest ordin fac parte rechinii-înger.
Heterodontiformes: rechinul-cu-corn (Heterodontus francisci) este un reprezentant al acestui ordin.
Orectolobiformes: din care fac parte rechinul-covor, rechinul-dădacă (Ginglymostoma cirratum) şi cel mai mare peşte, rechinul-balenă.
Carchariniformes: care cuprinde 197 de specii cunoscute. În acest ordin se includ rechinul-ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), şi rechinul-cenuşiu (Carcharhinus amblyrhynchos).
Lamniformes: cuprinde şapte familii şi 16 specii cunoscute din care fac parte rechinul mako (Isurus oxyrinchus), rechinul-cu-bici (Alopias Vulpinus), rechinul-peregrin (Cetorhinus maximus) şi marele rechin alb (Carcharodon carcharias).
Din acest ultim ordin făcea parte şi megalodontul (Carcharodon megalodon), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinţilor săi (singurele oase propriu-zise ale acestui peşte care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinţilor iar aceasta a sugerat ideea că peştele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut anterior şi s-a ajuns la concluzia ca această specie putea atinge in jur de 15 metri

[modificare] Scheletul
Rechinii, ca şi pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos şi elastic, un ţesut mult mai uşor şi mai flexibil decât cel al oaselor.


Rechinul-leopardCa şi la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca şi vertebrele şi arcurile branhiale, un element scheletic care are aceasta structură datorită expunerii la intense tensiuni fizice şi este acoperită de un strat de plăci subţiri de formă hexagonală numite tesserae, compuse din cristale de săruri de calciu dispuse sub forma unui mozaic. Acestea conferă mandibulei o rezistenţă comparabilă cu cea a celor mai dure oase.

În general, există doar un strat de tesserae la nivelul mandibulei, însă la speciile de talie mare cum ar fi rechinul-taur sau rechinul-alb, s-au găsit două, trei, în unele cazuri, chiar mai mult de trei straturi, depinzând de mărimea corpului. Mandibula unui exemplar mare de rechin-alb poate avea chiar cinci straturi de tesserae.

Cartilajul botului este spongios şi flexibil. Acestă particularitate are menirea de a diminua puterea impacturilor.

Scheletul înotătoarelor este alungit şi întărit de o serie de filamente elastice nesegmentate numite ceratotrihii compuse dintr-o proteină asemănătoare cheratinei din ţesutul cornos din care este format părul şi penele