Iubea trandafirii

“…Eu port in mine de jumatate de an, o vina pe care mi-am atribuit-o singura, si pe care cei din jur spun ca nu e a mea…
Ne-am cunoscut pe mess, intamplator si a continuat foarte frumos … ne vorbeam zilnic, era singurul baiat caruia ii puteam spune orice, oricand si de la care primeam o vorba buna mereu, o alinare, chiar daca ne desparteau mii de km … nu a contat asta …
El studia in Danemarca, primul lui an de facultate la Arhitectura … a venit in tara pentru mine, in vacanta de vara si au fost cele mai superbe 3 luni de vara din viata mea … lunile in care i-am daruit tot si mi-a oferit tot, lunile in care nu am crezut ca o sa fiu atat de fericita, ca o sa pot macar spera la asemenea clipe … nu cred ca exista cuvinte pentru ceea ce a fost….ca de multe ori era de ajuns sa ma priveasca si sa imi dau seama cat e de fericit si el …
Apoi a venit clipa in care a plecat inapoi, asta insemnand pentru mine o rupere totala, peste care cu ajutorul lui am trecut cu bine …
Si era cam de sarbatori si l-am rugat enorm sa vina, sa petrecem Craciunul impreuna, sa fiu doar in bratele lui la lumina unei lumanari si sa il simt cum respira langa mine si mi-ar fi fost de ajuns …
Am avut o singura cearta pana atunci, pentru ca el zicea ca nu poate veni chiar atunci dar ca vine dupa Craciun si o sa petrecem Revelionul impreuna … insa eu am insistat si pana la urma a reusit sa obtina un permis de plecare pentru ca statea intr-un campus si am stabilit ca o sa vina cu o zi inainte de Craciun …
A zis ca vine cu masina lui, nu ca data trecuta cu avionul…
Eu, asteptand nerabdatoare sa vina, primesc un telefon de la mama lui in care imi zice ca baiatul ei e in coma la spital … n-am mai apucat sa zic nimic, am lesinat … dupa cateva ore am ajuns la spital si eu. A stat asa 2 saptamani fara sa se trezeasca … pana intr-o zi cand eram eu langa el si il tineam de mana … s-a trezit … mi-a zis doar atat:
“Arici,te iubesc mult si te mai rog ceva iubita, sa nu plangi pentru ca nu ai de ce! Stiu ca nu ti-am zis poate niciodata de ce te iubesc dar vreau sa stii acum.Te iubesc pentru ca tu m-ai invatat ce inseamna a iubi, m-ai invatat ca exista undeva un om care sa stie sa iti aline singuratatea si durerea … sa nu mai faca acele lacrimi care curg sa sape santuri pentru a fi adusa sare si pusa pe rana. M-ai invatat sa zambesc numai gandindu-ma la tine, si vreau sa stii ca esti singura persoana careia i-am putut spune te iubesc din suflet”
Apoi, i s-a facut mai rau si dupa o zi a murit…
Nimeni nu-mi poate scoate din minte ca din cauza mea nu mai e … exact aceeasi persoana care, el spunea, care l-a invatat sa iubeasca, exact aceeasi l-a si omorat … Daca nu as fi insistat atat de mult sa vina, lucrurile ar fi fost altfel…
De asta zilnic, ma duc la mormantul lui si ii pun cate un trandafir … Iubea trandafirii!…”