intretinerea nimfelor

Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus ) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greaca si inseamna mireasa. De obicei nimfele erau ficele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cantece si jocuri si ramaneau vesnic tinere. Pe langa toate acestea nimfele insoteau zeii si raspandeau binecuvantare si fertilitate. Datorita faptului ca aceasta pasare este atat de jucausa, cantareata si fertila se spune ca ea a insotit nimfele. Se spune ca atunci cand Odyseus a intalnit-o prima data pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasare, la fel de frumoasa ca si ea. Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre perimii care au descoperit aceste pasari. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olanda". Abia in 1788 au primit pasarile un nume stiintific, dat de Gmellin si anume "Psittacus Novaehollandiae" In 1792 la denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar in 1832 si-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus". In mijlocul secolului al 19-lea, cand europenii au inceput sa colonizeze Australia, au inceput sa apara si primele exemplare de nimfe a in Europa. Datorita faptului ca clima in Australia este foarte schimbatoare, pasarile s-au adaptat relativ repede iar dupa scurt timp au inceput sa se inmulteasca in captivitate. In limba engleza i se spune cockatiel ceea ce inseamna kakadu mic. Ei sunt clasificati ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo) Spatiul ei natural de trai sunt stepele si savanele Australiei, el fiid pe langa perus unul dintre cele mai raspandite pasari ale Australiei. Oamenii stiintei nu au fost in clar mult timp daca nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Intre timp este clar ca fac parte din familia de kakadu

Caracteristici:

au o lungime de 40 cm durata de viata este de 14-20 ani dar pot trece si peste 25 Au intre 90 – 110 g greutate Este unul dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-l si “Quarrian” Nimfele traiesc de obicei ca si perechi, rareori ca si mici grupuri, dar s-au vazut si stoluri de cateva sute Nimfelor le place tare mult sa le ploua, de aceea este bine sa le stropiti mai des cu apa si daca este posibil sa le puneti si o vanita sa faca baie Daca lasati nimfele libere prin casa este indicat sa le puneti in colivie cateva crengi de salcie,plop sau alte soiuri de lemn moale altfel veti avea neplacuta surpriza ca va roade mobila, tapetul cablurile sau orice altceva ce considera ei ca se poate roade Nimfele sunt pasari foarte pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii Nimfele pot vedea pana la 100 de poze pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16 Nimfele isi iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin cioc) Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatiile zilnice impreuna, adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradiniile zoologice in care veti gasii aceste pasari veti putea observa probabil ca sunt peste tot oglinizi pentru a simula spatiul natural de trai adica stolul.

Determinarea sexului:

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul Femela in mare parte galbena cu unele urme de gri Cea mai buna metoda de a deosebii un mascul de femela, este coada; coada la femela este mai colorata cu forme tarcate pe ea.

Hranirea: Hrana nimfelor se gaseste in marea parte pe jos, ea fiind compusa din seminte de iarba, seminte de pomi, fructe etc Hrana de baza: mei, seminte de floarea soarelui (albe sau tarcate), seminte de canepa, seminte de iarba, seminte de castraveti, seminte de dovleac, seminte de lubenita, seminte de spanac, seminte din diferite buruieni (numai daca le cunoasteti si stiti ca nu sunt otravitoare), seminte de ridichi, pe langa hrana de baza formata din diferite seminte, nimfelor le trebe vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe si legume problema este totusi ca multe nimfe nu accepta sau nu le plac acestea. Printre favoritele lor se numesc salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb inca necopt pe stiulete, cozi de ardei cu seminte, cartofi, orez, seminte de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, visine, prune, ardei, sfecla rosie, castraveti, mazare si altele.
Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (Nymphicus hollandicus) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta nimfele se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal nimfa trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!
Spatiul de trai; coliviaPentru a se simti confortabil o nimfa trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 55cm latime, 55cm adancime si 66-70cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doua sau mai multe nimfe va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru a preveni blocarea capului nimfei intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, nimfa ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie:

Masurile ideale pentru o voliera sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru pereche de nimfe iar oentru o olicie ar trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar asa de sensibile, deci pot fi lasate chiar si iarna din cand in cand in volierele externe de aceea este indicat (daca aveti posibilitatiile necesare) sa aveti pe langa colivia din casa si o voliera externa pentru vara si chiar si partial iarna. Nu este indicat sa tineti colivia sau voliera in camere intunerici, sau intr-un loc in care bate soarele direct pe ei, nu este nici indicat sa se fumeze in camera daca aveti colivia intr-un spatiu inchis. Toate acestea pot duce la boli sau chiar la moartea pasarilor. Chiar daca aveti voliere si sunt inauntru in casa, este foarte indicat sa le dati drumu macar o data la cateva zile sa zboare prin camera, aceasta le face bine lasadu-I sa se simta putin mai liberi iar muschii lor de la aripi se pot dezvolta un pic. Un papagal lasat liber se va apropia si un pic mai usor de stapanul sau. In colivie sau in volier incercati sa evitati jucarii sau altceva pe ce pot sta nimfele ce este patrat sau dreptunghiular, toate acestea trebuie sa fie rotunde iar nimfele trebuie sa ajunga sa le cuprinda cu ghiarele cel putin pe treisfert altfel vor avea probleme mari cu picioarele.


Reproducerea:

Nimfele nu au o vreme anume in an in care se inmultesc si datorita faptului ca se pot acomoda foarte usor la orice imprejurime le este si foarte usor sa se reproduca in captivitate; de aceea au si fost foarte repede apreciate ca si animale de companie. Special la nimfe este ca masculul si femela clocesc ouale cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la o varsta de 9 luni dar nu este indicat sa le lasati sa cloceasca pana la varsta de 1 an. Nu este indicat sa lasati pasarile sa cloceasca de mai mult de 2-3 ori pe an Cuibul trebuie sa fie de 30X20X20 sau 25X20X40 iar gaura de intrare de 8 cm In cuib este bine sa puneti talaj. Unele nimfe insa prefera sa nufie nimic in cuib dar in acest caz ele vor curata cuibul. Nimfele fac intre 5-7 oua pe care le fac la interval de cate 2 zile. Ele vor incepe sa cloceasca dupa al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Pui vor sta 5 saptamani in cuib iar dupa 3 saptamani dupa ce au parasit cuibul vor manca singuri si vor devenii independenti. Pui ajung la penajul si culorile finale dupa aprox 9 luni.
Determinarea sexului la papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus)
Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata insa cateva indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate:
a) Grey
La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a dezvoltat penajul adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur.
b) Cinnamon
Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon este inlocuita cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat.
c) Whiteface
Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji. Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri.
d) Pearl
Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva “perle” ici-colo in penaj.
e) Yellowcheeck
Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben-portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri cu obrajii galbeni.
f) Lutino si Pied
In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil.
Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:
- masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai tacute;
- femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc;
- masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi.
De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile.
Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.


Imperecherea papagalilor nimfa - asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de nimfe si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al nimfelor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate nimfele pot fi reproduse pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.
Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti nimfelor multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarea nu va putea atinge tubul sau cablul electric.
Mancarea si apa
Dieta unei nimfe este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce nimfa, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicate de viatmina A si E:
- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc.,
- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute.
- mixuri de seminte de calitate;
- seminte germinate;
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale.
Pentru mai multe detalii referitoare la dieta papagalilor nimfa dati click aici. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.
Baile si umiditatea
Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii nimfa se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie pentru ca umiditatea crescuta le va aduce aminte nimfelor de sezonul ploios in care se imperecheaza in habitatul lor natural. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.
Colivia
Colivia trabuie sa fie cat mai mare (minim 50X50X120cm), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Orientati-va catre o colivie care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.
Cuibul
Cuibul (o cutie in forma de cub cu o gaura de 6-7cm pe o latura pentru a permite pasarii sa intre) poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de nimfe).
Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 30X30X30cm) pentru a putea gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de servetele rupte sau iarba uscata, evitati talasul pentru ca poate fi ingerat de pui si cauza astfel probleme de sanatate. In cazul in care folositi totusi talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul.
Stinghiile
Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Pentru mai multe detalii dati click aici.
Jucariile
Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.


Imperecherea papagalilor nimfa - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor.
Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum: spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc.
In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare.
De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca, bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua.
De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol.


Imperecherea papagalilor nimfa - dezvoltarea puilor
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul.
Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe.
Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor.
In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10 saptamani.