SfATurI

1. Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.
2. *Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.
3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.
4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.
5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.
6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).
7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.
8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.
9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).
10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.


1.
Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.

2. Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.

3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.

4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.

5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.

6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).

7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.

8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.

9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).

10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.

2.
1. De la ce crescători ar fi cel mai bine să iau păsări?

Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da pui proşti.

2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?

Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea, culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.

3. Ce mâncare adiţională consideră în general campionii ca fiind cea mai folositoare?

"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el? Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie. Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.

Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate în alt articol.

4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?

Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?

Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.

5. Cât de des trebuie să tratăm porumbeii contra viermilor?

Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi, aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.

6. Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?

Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.

7. Care sunt cele mai bune vitamine pentru porumbei?

Nu cred că porumbeii au nevoie de vitamine. Nu am văzut niciodată o îmbunătăţire a formei după administrarea de vitamine. Dacă aveţi dubii, daţi vitamine unui eşantion de păsări şi altora nu le daţi. Pun pariu că nu veţi vedea nici o diferenţă. Dacă totuşi credeţi în vitamine, nu administraţi A,B, E, şi aşa mai departe singure ci folosiţi întotdeauna o combinaţie. Dacă nu, puteţi otrăvi păsările în loc să le ajutaţi!