Ciobanesc Romanesc de Bucovina

Ciobanescul Romanesc de Bucovina, animalul mare si impozant folosit de pastorii din nord-estul Romaniei (Bucovina), a fost numit de-a lungul veacurilor "dulau" sau "capau". Incepand cu secolul XX, cand s-au manifestat primele preocupari pentru identificarea si promovarea raselor originare de pe teritoriul tarii noastre, acest caine a fost "alipit", sa spunem, rasei Ciobanesc Carpatin.

Dar diferentele dintre aceste doua rase nu pot fi ignorate nici macar de un amator. Carpatinul se distinge prin aspectul sau lupoid si etaleaza o talie mai mica. Cainii din rasa Ciobanesc Romanesc de Bucovina sugereaza ascendente in tiparul molossoid, sunt mai robusti, mai puternici si cu o constructie scheletala mai solida. Constructia capului este iarasi distincta comparativ cu Ciobanescul Carpatin, acesta fiind mai mare, cu un raport 1:1 fata de bot, buzele sunt mai grele, cu comisura evazata, iar ochii sunt alungiti caracteristic. Aceasta este o rasa naturala, care nu a fost elaborata si exemplarele actuale nu sunt produsul unui program de selectie riguros. De cainii acestia are nevoie omul in curtea lui si la stana, ei sunt caini naturali, caini de munca si de generatii fac acelasi lucru, iar selectia s-a facut empiric. Primii stapani ai acestor caini i-au folosit intens in activitatile lor, si i-au ales dupa criteriul rezistentei la conditiile de clima si dupa calitatile de lucru. Deci, e clar ca aceste rase s-au format exact ca toate rasele naturale, in oricare alta parte a lumii. Exista o teorie care sustine ca stramosii acestor caini au fost adusi de valul de colonisti ce au populat teritoriul stravechii Dacii, venind din sud, odata cu trupele romane ce extindeau granitele imperiului (cucerirea succesiva a teritoriilor). Argumentele in acest sens se sprijina pe existenta unor rase de caini de turma cu trasaturi asemanatoare raspandite si la sud de Dunare, in arealul balcanic. Astfel, putem lua in considerare caini similari ca aspect precum Tornjak-ul din Bosnia-Hertegovina si Serbia, Karakatcean in Bulgaria, Sarakatcean in Grecia si Hrvatski Planinski Pas (Cainele ciobanesc de munte croat) in zonele montane ale Croatiei. Expertii chinologi din tarile amintite fac eforturi pentru omologarea acestor rase.

Din punctul de vedere al Federatiei Chinologice Internationale (FCI) Ciobanesc Romanesc de Bucovina este o rasa acceptata provizoriu, inca neomologata, incadrata in grupa II (caini de cireada si de munte, molossoizi si alte rase). Primul standard a fost redactat in 1982 si reactualizat in 2001 de catre Asociatia Chinologica Romana. Standardul actual, datand din 29.03.2002, a fost revizuit de reprezentantii FCI in 22 august 2004 (Gura Humorului) si aprobat de Comisiile de Standarde/ Stiintifica din cadrul FCI in 18-19 septembrie 2004 (Sarlat-Franta).

Sunt caini cu o dezvoltare corporala apreciabila care le-a permis sa abordeze cu sanse promitatoare confruntari dure cu principalii pradatori din zonele montane: lupul si ursul. Excelent caine de paza el este cunoscut in regiunile de munte ca si caine ciobanesc de turma, bun insotitor chiar si in salbaticia muntelui, luptator curajos si puternic. Rasa Ciobanesc Romanesc de Bucovina denota un caracter calm, echilibrat, demn, foarte devotat stapanilor. Acest caine se impaca foarte bine cu copiii. Este cunoscut si faptul ca latra foarte puternic, pe o tonalitate joasa, profunda, vocea sa propagandu-se pe distante foarte mari. Nu este indicata cresterea Ciobanesc-ului de Bucovina in apartament pentru ca este un caine de talie mare, cu nevoie considerabila de spatiu, cu voce impresionanta ce poseda un temperament independent si, in ciuda aperentei fizice, ramane multa vreme o fire activa, jucausa.

Foarte bine adaptat la traiul in aer liber, capabil sa infrunte fara probleme variatiile de temperatura inregistrate la altitudini de peste 1000 de metri in toate anotimpurile, cainele Ciobanesc de Bucovina are foarte putine pretentii legate de ingrijire. Blana sa bogata si deasa il protejeaza eficient atat impotriva frigului si intemperiilor, cat si impotriva caldurii.

Acest caine nu se recomanda sa fie crescut intr-un apartament, trebuie sa fiti rezonabili si sa acceptati acest lucru. Un Ciobanesc de Bucovina este adaptat spatiilor largi, are nevoie de multa libertate de miscare. Veti fi surprinsi sa observati cata disponibilitate pentru joaca si "topaiala" are acest caine de talie mare, care poate atinge usor 75 de kilograme, greutatea medie a unui om. Construit si adaptat pentru rolul de caine montan, plasarea in spatiul ingust si limitat al unei locuinte de bloc este absolut improprie. Cel mai bine ar fi sa-i amenajati un perimetru generos, care sa fie doar al lui, preferabil un tarc spatios, ca si de un teren pe care sa patruleze (curte, livada etc.). In principiu, locul acestui caine este in curtea casei de vacanta, daca detineti o astfel de proprietate, sau in curtea unei proprietati dispuse in zona limitrofa centrelor urbane, departe de aglomeratie si spatii suprapopulate.

Intretinerea acestui urias cu aer rustic este una de rutina, fara accente cu adevarat dificile. Putin pretentiosi la hrana, desi dependenti de volumul de alimente oferit, cainii din rasa Ciobanesc de Bucovina vor demonstra o atractie mai mare fata de produsele pregatite in gospodarie in raport cu hrana de caini din comert. Regimul de hrana, mai ales in primii doi ani, trebuie insa alcatuit cu foarte mare responsabilitate, intrucat este un caine de talie mare, cu un schelet si un sistem muscular ample, de factura speciala, iar raportul dintre vitamine, minerale, carbohidrati si ceilalti nutrienti trebuie atent dozat.