92-Secretul Campionilor

Secretul Campionilor
Ad Schaerlaeckens
Când porumbeii nu obþin rezultate bune nu este nevoie sã cauþi prea departe sã gãseºti motivul pentru aceasta. Sunt douã posibilitãþi: ori pãsãrile nu sunt bune, ori ele nu sunt în formã bunã. Foarte rar sunt ambele, deoarece în aceste zile calitatea pãsãrilor este atât de cunoscutã încât cu greu pot sã cred cã sunt încã columbofili care au numai pãsãri de calitate sãracã (slabã). În Belgia ºi Olanda noi cel mai mult concurãm în sistemul unu din patru. Aceasta înseamnã 250 premii la o mie pãsãri din cursã. Cînd un columbofil angajeazã 16 pãsãri, el are medie când cîºtigã 4 premii. Nu este bine, nu este rãu. Când el câºtigã 8 premii (50 %), aceasta este considerat a fi destul de bine . Campionii (adevãraþii campioni) totuºi nu sunt mulþumiþi cu aceasta. 50% premii nu este de ajuns pentru ei. Deci avem urmãtoarea situaþie: dacã un campion angajeazã 16 pãsãri ºi câºtigã 8 premii, aceasta este excelent, a clasat cel puþin 25 %, dar dacã un expert angajeazã 16 pãsãri ºi nu câºtigã nici un premiu, nici mãcar o pasãre în primii 25% din totalul pãsãrilor angajate??. Aceasta este de fapt imposibil. Nimeni nu are aºa porumbei rãi, lipsa calitãþii nu poate fi motivul. Astfel de tip are o problemã ºi trebuie sã viziteze veterinarul. Pãsãrile sale sunt bolnave ºi nimic mai mult.
Marea greºealã
Calitate slabã sau sãnãtate slabã? Aceasta este marea dilemã pentru majoritatea celor care nu au succes în acest sport. În privinþa calitãþii am scris în repetate rânduri cã nimeni în lume nu poate vedea sigur dacã o pasãre este bunã. El nu poate vedea aceasta în ochi ºi chiar cele mai bune linii imaginabile nu neapãrat fac o pasãre, o pasãre bunã. Dar invers nu este la fel: dacã cineva nu poate spune sigur dacã o pasãre este bunã, aceasta nu înseamnã cã cineva nu poate vedea dacã o pasãre este rea. Unele pãsãri au un penaj atât de rãu sau au un corp atât de slab încât ei nu pot fi în nici un caz buni. Dacã eºti suficient de deºtept încât sã vezi dacã un porumbel este rãu, aceasta este deja ceva. Nu doar ceva. Cred cã aceasta este cheia cãtre succes pentru majoritatea columbofililor. Ei ºtiu pe care pãsãri sã le îndepãrteze.
“O selecþie bunã” – majoritatea campionilor spun – “acesta este secretul meu”. Toþi fac greºeli când selecteazã pãsãrile, dar campionii fac mai puþine greºeli decât ceilalþi. Dacã þii cont de acest lucru nu vei mai face greºeli. Aceasta se întâmplã când sãnãtatea naturalã este criteriul de bazã în selecþia ta. Cel care se debaraseazã de pãsãrile care nu sunt în formã 365 de zile pe an, rareori fac greºeli. Când ai sã spunem 40 de porumbei ºi 38 dintre sunt foarte sãnãtoºi, ceilalþi doi nu au nici o scuzã sã fie bolnavi. Debaraseazã-te de ei. Nu face greºeala sã dai medicamente la 38 de porumbei sãnãtoºi pentru a-i trata pe ceilalþi doi.
Când pe doi elevi într-o clasã îi doare capul, profesorul nu dã aspirinã la toþi elevii.
Secretul
În sportul columbofil majoritatea drumurilor pot conduce cãtre succes. Dar un lucru au campionii în comun: ei nu au milã de pãsãri care nu se menþin sãnãtoase sau care au nevoie în mod constant de medicamente pentru a intra în formã bunã. Aceia care dau medicamente în mod exagerat pot avea pãsãri sãnãtoase, dar va fi greu pentru astfel de pãsãri sã intre în formã foarte bunã. Sãnãtatea lor nu este naturalã ci artificialã. Acesta este un lucru foarte important de luat în seamã când imporþi pãsãri. Stai departe de crescãtorii care adesea dau medicamente pãsãrilor lor. Mai bine ia pãsãri de la oameni care ºtiu puþine lucruri despre medicamente. Vei lua pãsãri mai puternice, cu o mai mare rezistenþã naturalã contra viruºilor ºi a bacteriilor.
Mulþi crescãtori se întreabã: “ce sã dau porumbeilor sã îi fac mai sãnãtoºi?”. Aceasta este o afirmaþie greºitã. Întrebarea trebuie sã fie: “ce trebuie sã fac sã obþin pãsãri care sunt puternice prin natura lor, pãsãri cu o imunitate bunã, care nu au nevoie de medicamente în mod constant?”. Rãspunsul este: “selecþia”. Trebuie sã fii bun cu pãsãrile, dar strict cu ele în acelaºi timp: “o mânã de fier într-o mãnuºã de catifea”. În plus, selecþia poate sã înceapã destul de devreme, de fapt deja când pãsãrile sunt încã în ouã.
Greºeli
Referitor la selecþie se fac urmãtoarele greºeli: unii oameni cred prea devreme cã un porumbel este un porumbel bun. O pasãre care este medie pentru un campion, deci nu suficient de bunã, poate fi pusã în voliera de reproducþie de cãtre non-campioni. Alþii au pãsãri în voliera de reproducþie care nu au ce cãuta acolo. Pãsãri de patru ani de exemplu, care niciodatã nu au reprodus pui buni. Singurul motiv pentru care ei totuºi sunt “în viaþã” este originea lor, sau preþul care a fost plãtit pentru ei. Pentru pãsãrile de concurs aceeaºi poveste: un porumbel de doi ani rareori devine o pasãre mai bunã când mai îmbãtrâneºte. Aceasta înseamnã cã un porumbel de doi ani trebuie sã fie un porumbel bun sau un porumbel mort. Din acest motiv majoritatea campionilor în Europa angajeazã la concursuri atât de mulþi tineri. (yearlingi).
Tânãr
Acesta este mult mai diferit decât unul de acum câteva decenii. Dacã te uiþi la rezultate în prezent în Belgia sau Olanda, vei observa cât de tineri sunt învingãtorii în comparaþie cu trecutul. Spre deosebire de trecut, acum majoritatea locurilor de top sunt câºtigate de tineri sau de porumbei de doi ani. Doar la cursele de douã zile cum ar fi cele de la Pau ºi Barcelona aceasta este diferit.
În trecut, un porumbel care era bolnav se pierdea. Simplu, deoarece nu aveam medicamente. Mai târziu, noi am obþinut medicamente ºi am început sã avem probleme cu toþii. Cum aºa?? Datoritã medicamentelor, de-a lungul timpului am obþinut porumbei mai sensibili la boli. Foarte mulþi crescãtori nu îºi dau seama cã medicina s-a dezvoltat pentru a trata boli. Ei cautã refugiu în medicinã cînd rezlutatele sunt slabe, în timp ce îi suspecteazã pe campioni cã sunt atât de buni, cã au rezultate atât de bune datoritã medicamentelor. Aceasta este o concepþie total greºitã.
Medicina nu face experþii mai buni cursieri, o selecþie puternicã bazatã pe rezultate, sãnãtate naturalã ºi imunitate oricum face acest lucru.
Puiandru
În trecut, majoritatea campionilor în Europa înþãrcau puii când ei aveau 4 sãptãmâni. Acum ei fac aceasta la vârsta de 3 sãptãmâni. Ei fac astfel din mai multe motive:
pentru a elibera porumbeii bãtrâni. Hrãnirea puilor oboseºte, în special pãsãrile foarte bãtrâne.
înþãrcarea lor la o vârstã tânãrã va face puii mai blânzi. Foarte puþini porumbei sânt de felul lor sperioºi. Responsabil de acest lucru este crescãtorul. El nu are un contact bun cu pãsãrile, le prinde foarte sãlbatic: “ mâinile deasupra capului, se apropie uºor de pasãre ºi apoi pe neaºteptate ….”Bang” – l-a prins. Cum sã te aºtepþi ca aceste pãsãri sã nu îºi piardã toatã încrederea în tine? Cum sã te aºtepþi ca aceºti porumbei sã intre repede când ei se întorc acasã de la concurs când ei te vãd? Credeþi sau nu, cunosc columbofili ale cãror pãsãri nu intrã pe trapã decât dacã ei stau ascunºi. Sunt de asemenea ºi alþii: columbofili ale cãror pãsãri intrã repede pe trapã doar datoritã faptului cã îi vãd pe ei. Ei fac un lucru bun.
alt motiv bun pentru a înþãrca puii la vârstã tânãrã este pentru selecþie. Vei afla curând care sunt cei bolnãvicioºi.
Porumbei fãrã viitor
Selecþia pãsãrilor tinere este cea mai bunã. De fapt poþi sã începi deja selecþia când pãsãrile sunt încã în ouã.
Câteva sfaturi pentru selecþie:
Nu aveþi încredere în ouã cu coaja poroasã ºi coaja cu zgrumþuri. Dacã puii nu mor în ou, în majoritatea cazurilor va ecloza o pasãre slabã, rareori sau niciodatã o pasãre cu vitalitate, nici chiar dacã ea este din cei mai buni porumbei ai tãi. Ouãle trebuie sã fie lucioase, la fel ca porumbeii sãnãtoºi. Debaraseazã-te de ouãle cu coaja poroasã.
Când pui inel la un pui de o sãptãmânã, trebuie sã observi dacã acesta are picioarele mai subþiri decât pui de aceeaºi vârstã. Asemenea pasãre niciodatã nu va fi puternicã, cu vitalitate, pasãre sãnãtoasã. Debaraseazã-te de ea. Este un porumbel fãrã viitor.
Fii atent la puii care întotdeauna piune în cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei ºi medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodatã nu se va întâmpla la un crescãtor serios. El ºtie despre pericolul tricomonozei ºi ia mãsurile preventive. În general puii pe care îi auzi piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseazã-te de ei. Sunt porumbei fãrã viitor.
De asemenea fii atent la puii care în cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece aºternutul din cuib este ud ºi aºternutul din cuib este ud deoarece pãrinþii beau prea mult ºi le pompeazã puilor prea multã apã. Porumbeii care bea prea mult nu sunt în formã bunã. Majoritatea au ceva rãu cu digestia. Sã începi cu astfel de pãsãri este un start rãu. Este de asemenea posibil ca puii sã stea culcaþi în proprii gãinaþi. ªi de ce este aºa? Ei nu au puterea sã expulzeze gãinaþul în afara castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseazã-te de ei atunci.
Uneori vei vedea cã penele de pe umerii puilor din cuib sunt întoarse. Dacã compari cu pãsãri de aceeaºi vârstã, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseazã-te de pãsãri cu creºtere lentã a penelor de pe umeri. Lor le lipseºte vitalitatea, nu au nici-un viitor.
Dupã ce a-þi înþãrcat pãsãrile, se poate întâmpla ca unii pui sã continue sã cearã mâncare. Ei chiar se duc dupã alþi pui ºi vor sã fie hrãniþi de aceºtia. Din nou: nu trebuie sã fie loc în voliera ta pentru cei neputincioºi.
Este bine sã deschizi ciocul la pui cel puþin o datã. Se poate întâmpla ca ciocul sã fie slab ºi fragil. Aceasta se datoreazã oaselor slabe ºi unui corp slãbit.
Am umblat cu majoritatea celor mai bune pãsãri din Olanda ºi Belgia. Foarte puþine erau mari ºi toate care erau mari, erau pãsãri de distanþã scurtã (curse de cca. 80 mile). ªansa ca o pasãre mare sã fie bunã la distanþã lungã este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt încã pe podea deoarece ei sunt prea graºi ºi mari pentru a ajunge pe o stinghie mai înaltã, în timp ce pãsãri de aceeaºi vârstã deja au zburat afarã. Câþiva novici în sport cred cã pãsãrile mari sunt pãsãri puternice. Ei greºesc. Porumbelul puternic modern este mai degrabã mic.
Altã greºealã
Este important sã înveþi din propriile greºeli. În trecut mi s-a întâmplat sã las un pui în viaþã care nu era într-o sãnãtate bunã. Singurul motiv era cã a fost reprodus din pãrinþi speciali. Nu s-a întâmplat niciodatã ca o astfel de pasãre sã devinã bunã. Acum nu am milã de aceºtia în nici un caz. Sãnãtatea bunã este lucrul pe care îl solicit de la o pasãre de orice vârstã.
Dacã un pui nu este sãnãtos, întâi eliminã-l ºi apoi uitã-te pe fiºã sã vezi ce pãrinþi avea. Dacã întâi te uiþi care sunt pãrinþii sãi, îl judeci cu alþi ochi ºi poþi fi tentat sã îl laºi viu.
Pozitiv
Ceea ce îmi place la tineri, în afara sãnãtãþii lor, este când vãd ataºamentul pentru teritoriul lor încã de la o vârstã foarte tânãrã. Pãsãri pe care pot sã le prind pe întuneric deoarece ºtiu unde sunt ele (întotdeauna în acelaºi loc) adesea vor fi pãsãri mai bune. Nu îmi plac porumbeii pe care trebuie sã îi caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt ataºaþi de propriul teritoriu ºi se retrag, vor fi rareori pãsãri bune.
În concluzie
Pãsãri cu un corp perfect, ochi perfecþi, penaj perfect ºi chiar un pedigree perfect pot fi porumbei care nu sunt buni de nimic, care nu sunt capabili sã câºtige un premiu decent. Aceasta face o selecþie bunã atât de problematicã. Cele mai importante lucruri care fac o pasãre, una bunã, cum ar fi caracterul, orientarea, deºteptãciunea, vitalitatea, ataºamentul de propriul teritoriu, noi nu putem vedea. Deci greºeli vor fi întotdeauna fãcute cînd selectãm. Un om care selecteazã dupã sãnãtatea naturalã oricum niciodatã nu va elimina porumbei buni. ªi din fericire este departe de a-i fi dificil sã vadã dacã o pasãre este cu o sãnãtate sãracã. Nu crede cã medicina te va face învingãtor. Oameni ca Klak, Engels, Houben ºi mulþi alþii au fost concurenþi de succes toatã viaþa lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimiºti, dimpotrivã, ei nu ºtiu nimic despre medicinã sau boli. Ceea ce au ei în comun este cã ei toþi au realizat cât de importantã este selecþia.