64-Porumbeii de zbor

Porumbeii de zbor
Porumbeii rotitori si jucatori. Metoda prin care se întrec acesti porumbei nu este pe distante lungi, cronometrând care ajunge primul. Ei sunt notati dupa abilitatile lor de zbor în înaltime si de jocurile pe care acestia la fac în aer (tumbe, rotiri). Punctajele sunt diferite în functie de rasa, fiecare mostenind erediar anumite capabilitati de zbor.
Porumbeii rotitori sunt judecati dupa înaltimea zborului, durata si viteza sa. Ei zboara în înaltime singuri sau în stol si la o anumita altitudine vor face cercuri în zbor o oarecare perioada de timp.
Porumbeii jucatori, în schimb, sunt judecati dupa jocul care îl practica în aer. Mai concret, dupa rostogolirile peste cap în zbor. Ei se înalta la altitudini mari si de acolo se rostogolesc în jos, de mai multe ori, în majoritatea cazurilor atingând viteze mari.
Porumbeii rotitori si jucatori trebuie sa se înalte bine, sa zboare cât de mult si cât mai strâns si sa nu cada. Nu toti porumbeii dintr-o rasa au obligatoriu aptitudini de zbor. Unii nu se vor inalta si nu vor zbura suficient pentru a putea participa la concursuri. Totusi, ei pot transmite genetic abilitatea de joc.
Porumbeii voiajori. Sportul cu porumbeii voiajori implica eliberarea acestora la o anumita distanta de casa. Timpul necesar parcurgerii distantei este masurat si comparat cu a altor porumbei pentru a determina care porumbel a atins cea mai mare viteza în drumul sau spre adapost. Porumbeii voiajori au un dezvoltat simt de orientare, reusind astfel sa-si gaseasca drumul spre casa de la sute de km distanta. Cercetarile au demonstrat ca porumbeii se ghideaza dupa câmpul electromagnetic al pamântului. Vom discuta ulterior despre acest aspect.
Desfasurarea concursurilor de zbor cu porumbei
Concursurile de zbor accepta în general toate rasele de zbor. Aceste concursuri împart rasele în diverse grupe si clase de zbor, în functie de stilul de zbor si aptitudinile porumbeilor dintr-o rasa anume. Se va lua în considerare daca porumbeii sunt rotitori sau jucatori, daca practica un zbor lent sau rapid si daca sunt zburatori de durata sau de înaltime. Baremul este stabilit individual fiecarei rase.
Pentru ca un crescator sa poata participa la concursuri cu porumbeii sai, el trebuie sa aiba grija ca mai multe cerinte sa fie îndeplinite. Prima dintre ele se refera la indentificarea în mod unic a fiecarui porumbel. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul inelelor ce se pun la piciorul porumbelului atunci când acesta este pui, iar odata devenit adult, inelul trebuie sa fie imposibil de scos de pe picior. Pe inel este inscriptionat un numar unic de identificare ce consta din indentificatorul tarii din care face parte (în cazul Romaniei acesta este RO), urmat de cifre. Acestea se distribuie de catre cluburile de porumbei recunoscute de EFU - European Flugtippler Union.
Al doilea lucru de care un crescator trebuie sa aiba grija se refera la un adapost special creat pentru porumbei, un adapost ce trebuie sa aiba în mod obligatoriu o trapa de intrare pentru porumbei prin care acestia sa intre atunci cand se întorc de la concurs. De asemenea, pe lânga adapostul bine-întretinut, porumbeii trebuie sa aiba un certificat sanitar-veterinar care sa confirme o stare buna de sanatate a porumbelului.
Porumbeii, împartiti pe categorii de zbor, vor fi transportati catre destinatia de lansare a lor, care, în functie de categoria de zbor, poate începe de la 100 de km si poate depasi 1000 de km distanta de locul unde trebuie sa ajunga porumbeii. Ziua desfasurarii concursului trebuie sa fie o zi cu vreme favorabila, fara ploi sau vânturi puternice. În cazul în care apar astfel de fenomene meteorologice care nu au putut fi prevazute, concursul se va reprograma.
Locul de lansare a porumbeilor este ales în mod adecvat, calculându-se distanta în linie dreapta fata de crescatoria fiecarui participant. Porumbeii se lanseaza concomitent, fiind la început un stol imens cu tentatia de a zbura împreuna. Tocmai aici se vor diferentia porumbeii, în functie de inteligenta si antrenamentul lor, în abilitatea de a se departa de grup în functie drumul pe care fiecare porumbel îl are de parcurs individual. Se considera ajuns la destinatie porumbelul care intra în adapost si nu doar daca este în apropiere, si se aseaza lânga adapost. Fiecare crescator are un dispozitiv de stabilire a momentului în care a ajuns porumbelul, care analizeaza clema de la piciorul porumbelului, clema care a fost pusa înaintea lansarii lui.
Concursurile au loc de primavara si pâna toamna. La aceste concursuri participa în general crescatorii cu porumbei maturi, nascuti cel putin cu un an înainte, desi nu este o regula generala. Totusi, la finalul acestor concursuri, se mai organizeaza si altele, cu porumbei tineri, nascuti chiar în acel an.

Rase de porumbei pentru concursuri
Iubitorii de porumbei care doresc sa înceapa acest sport al columbofiliei, întâmpina uneori dificultati în alegerea uneia sau a mai multor rase pentru concursuri. Alegerea unei rase depinde de multe lucruri. În primul rând, conteaza tipul de concurs la care viitorul crescator va dori sa participe. Sunt rase pentru concursuri de ornament sau pentru concursuri de zbor, care la randul lor pot fi concursuri de viteza sau concursuri de zbor în înaltime.
În al doilea rând conteaza timpul, spatiul si dispozitia crescatorului de a avea grija de porumbei. Unii porumbei sunt mai pretentiosi, au nevoie de o îngrijire deosebita si un spatiu mai mare de crestere. Un exemplu de acest gen ar fi porumbeii Iacobini (Gulerati). Alti porumbei sunt mai putin pretentiosi si nu au necesitatii prea ridicate. În aceasta categorie se includ Rollerii.
Concursurile cu porumbei au standarde pentru fiecare rasa. Astfel, fiecare porumbel va fi catalogat si evaluat dupa caracteristicile specifice rasei sale. Acest lucru este valabil atât la porumbeii de ornament, cât si la porumbeii de zbor. În functie de aceste standarde, crescatorul trebuie sa întretina exemplarele rasei astfel încât sa corespunda cerintelor.
De aceea, este foarte important ca fiecare crescator sa se înscrie într-un club de columbofilie ce se afla in zona crescatoriei sale. Prin aceste cluburi, crescatorii îsi înregistreaza porumbeii si pot participa cu ei la concursuri. Tot aici, ei afla si rasele cu care se participa la concursurile organizate în acea zona. Astfel, în functie de acest lucru, crescatorii pot decide ce rase de porumbei vor dori sa creasca.

Picture
Alegerea porumbeilor potriviti
Pentru a avea succese cu porumbeii, trebuie sa stii sa ii alegi. Crescatorii care îsi aleg cu grija porumbeii, si care renunta la cei slabi, sunt cei care se mentin în fruntea clasamentelor la fiecare concurs.
În primul rând, în momentul în care îti achizitionezi porumbeii, trebuie sa fii atent la modul de crestere a celui care îi detine. Daca îi creste cu medicamente,atunci acela nu este crescatorul de la care vrei sa-ti iei porumbeii. Medicamentele au fost create pentru a combate bolile, iar porumbeii care au nevoie constanta de medicamente au un sistem imunitar slab.
Deoarece porumbeii au o memorie foarte buna si un sistem de ghidare dupa care vor sti mereu cum sa se întoarca acasa, este mai bine ca pentru început, sa se achizitioneze pui din parinti cu origini bune, caci un porumbel crescut deja într-un porumbar se va întoarce toata viata în acel loc. Exista multi porumbei care prefera sa nu manânce decât sa intre în alt adapost sau porumbei care dupa ce au fost închisi ani întregi, în momentul eliberarii, vor sti sa se întoarca acasa. Bineînteles, exista si exceptii de porumbei care nu au origini bune sau care au fost chinuiti la locul unde au crescut, si acestia îsi vor cauta alt camin.
Porumbeii tai trebuie sa fie puternici prin forta lor proprie, doar asa vor reusi sa aiba rezultate bune. Daca din 100 de porumbei, 5 sunt bolnavi, înseamna ca doar acei 5 au probleme si ar trebui eliminati din concurs. Nu trebuie tratati toti porumbeii pentru acei 5. Nu cu medicamente vei obtine pasari puternice. Ele trebuie sa-si dobândeasca singure o imunitate la boli pentru a avea cu adevarat rezultate deosebite. Trebuie sa aiba o sanatate naturala si nu indusa artificial de medicamente.
Nu trebuie niciodata sa ne bazam pe noroc când alegem porumbeii pentru concurs. Pentru a ne da seama daca porumbeii sunt buni sau nu, solutia nu este sa asteptam sa cresca si sa zboare. Ne putem da seama de calitatea lor, înca de la parinti. Parintii pot face parte dintr-o familie de porumbei cu renume, dar daca timp de 2-3 ani, puii lor nu au reusit sa aiba succes, probabil ca nici urmatorii pui care vor iesi nu vor fi puternici.
Dupa analizarea parintilor, putem studia si ouale acestora. Daca oul este tare, este un semn bun. În schimb, daca oul pare a fi poros si nu are o suprafata neteda, atunci sunt mari sanse ca puii ce vor iesi din acel ou (asta daca reusesc sa traiasca pâna la iesirea din ou) vor fi slabi si cu vitalitate redusa.
Odata ce am studiat parintii si oul din care provine porumbelul, urmeaza sa îl analizam cu atentie si pe acesta înca de pui. În primul rând, în momentul punerii inelului. Daca observi ca au piciorusele mai subtiri decât alti porumbei de vârsta lor, e un semn ca porumbelul nu este puternic. În al doilea rând, în timp ce urmaresti cum creste porumbelul, fii atent si la penele sale. Daca are mai putine pene decât alti porumbei de vârsta lui, este din nou o dovada ca porumbelul nu va avea destula putere sa participe la concursuri. Încearca sa renunti la astfel de porumbei. Toti marii columbofili stiu ca un porumbar trebuie sa fie bine aerisit. Porumbeii sanatosi si puternici nu trebuie sa stea înghesuiti de catre porumbeii care nu vor aduce performante.
Orice crescator trebuie sa fie blând cu porumbeii, dar si riguros. Sa vedem cum trebuie procedat. A fi blând cu porumbeii se vede dupa cum reactioneaza acestia în preajma crescatorilor. Daca dupa zbor, porumbelul va veni înapoi fara nici o problema, ba chiar se apropie mai mult de cuib daca este crescatorul în preajma, atunci acel porumbel este unul fericit. În schimb, daca dupa zbor, porumbelul evita sa intre înapoi în adapost atâta timp cât crescatorul este în preajma, atunci acel porumbel este unul speriat. Acestia nu se vor întoarce repede acasa si nu vor avea încredere în crescator. El nu trebuie sa sperie porumbeii luându-i prin surprindere sau apucându-i de cap. Astfel de porumbei au sanse mari sa nu aiba succes în concursuri.
Cum am spus mai sus, pe lânga blândete trebuie sa existe rigurozitate. Porumbeii bolnavi si slab dezvoltati trebuie eliminati din cuib. Alegerea porumbeilor potriviti face parte din stiinta columbofiliei. Pentru multi crescatori este greu sa renunte la porumbeii lor, dar specimenele slabe nu vor avea nici un viitor, la fel cum nici puii pe care acestia ar putea sa îi faca. Este greu sa ne dam seama doar dintr-o privire daca un porumbel este puternic sau nu, dar trebuie sa învatam sa ne dam seama daca un porumbel este slab. Pene putine si energie slaba, denota un porumbel cu probleme, un porumbel la care trebuie sa renuntam.
Multi se întreaba ce trebuie sa faca cu pasarile care nu vor sa zboare, cum sa le determine sa faca acest lucru. Raspunsul este destul de simplu: nu mai încerca. Daca dupa mai multe tentative de zbor, porumbelul tau renunta în continuare, înseamna ca nu este facut sa zboare si nu va reusi niciodata sa devina un campion. Va trebui sa te conformezi cu ideea si sa îti canalizezi energia catre porumbeii care au dorinta de zbor si vitalitate. Nu trebuie sa îti faci iluzii ca unui porumbel slab i se va întampla o minune si îsi va reveni brusc.

Mai concret … pentru cei care cauta o detaliere mai exacta a formei porumbelului perfect, voi prezenta pe scurt trasaturile importante ale fiecarei parti a corpului porumbelului.
Capul – trebuie sa fie proportionat cu corpul, convex, rotunjit sau usor tesit pe crestet. El trebuie sa reflecte negresit rasa. Aspectul capului trebuie sa formeze un ansamblu armonios cu restul corpului, care va trebui sa prezinte si el caracterele rasei.
Ochii – trebuie sa aiba pupile rotunde si nu ovale.
Pleoapele – nu trebuie sa fie prea dezvoltate.
Ciocul – trebuie sa fie bine proportionat ca marime cu capul si corpul si trebuie sa se închida perfect.
Pieptul – larg ti iesit spre înainte.
Spatele – sa fie lat, neted, usor bombat, bogat în fulgi si sa se îngusteze spre coada. Spatele nu trebuie sa fie cocosat si prea descoperit.
Aripile – trebuie sa fie bine lipite de corp. Umerii pot fi plasati sus sau jos fata de trunchi dar degajati. Lungimea sa fie proportionala cu corpul.
Picioarele – sunt de apreciat cele paralele si nu foarte apropiate. De asemenea trebuie sa fie proportionale cu corpul.
Penajul – trebuie sa fie bine lipit de corp, lucitor si pudrat, abundent si matasos pe tot corpul.
Osatura – carena sternala trebuie sa fie solida si suficient de lunga si bine asezata în musculatura pieptului. Nu trebuie sa fie turtita sau strâmba, sub forma de “S”. Oasele pubisului (furca) trebuie sa fie bine dezvoltate si cât mai apropiate. Ele trebuie sa se apropie de carena cât mai mult posibil si nu trebuie sa se întinda peste arcul imaginar alcatuit de carena.
Picture
Pregatirea pentru concurs
Porumbeii sunt lasati sa zboare între lunile mai si septembrie. Jucatorii trebuie lasati sa zboare zilnic, chiar de doua ori pe zi, pe când rotitorii trebuie sa aibe o zi de odihna între doua zile de zbor. Rotitorii trebuie lasati sa zboare o data pe zi, dimineata.
Este necesara o atentie sporita la porumbeii care zboara în stoluri. Trebuie alesi cu grija porumbeii care vrem sa faca parte din stol. Nu trebuie pusi porumbeii cu pui, sau cei care stau pe oua pentru ca au tendinta sa îsi termine zborul mai repede pentru a se întoarce la cuib.
Porumbeii care zboara în stol trebuie obisnuiti sa zboare în fiecare zi la aceeasi ora deoarece zborurile schimbatoare scad eficienta de zbor a stolului. Trebuie observati porumbeii care abandoneaza stolul mai repede sau care nu se încadreaza armonios în stol si trebuie exclusi din antrenamente.
Porumbeii sunt pregatiti pentru concurs daca au un penaj complet si dens. De aceea, trebuie sa tinem seama de caderea remigelor si a schimbarii penajului pentru ca exista riscul participarii la concurs cu porumbei ce au pene lipsa, lucru care va duce la scaderea performantelor.
Pentru a evita problema lipsei penajului, vom lua în considerare mai multe momente din viata porumbeilor. Împerecherea ar trebui sa aiba loc cu aproximativ 120 zile înainte de concurs. O data ce un mascul si o femela sunt pusi separat, femela va depune oua la un interval de 9 pâna la 12 zile. Apoi, va dura 18 zile pana când puiul va iesi din ou. În functie de specie, remigele se vor schimba la diferite intervale de timp. De aceea, nu dati spre împerechere porumbeii fara a face niste calcule în prealabil.

Antrenamente
La fel cum orice sportiv are nevoie de pregatire înaintea unui concurs, la fel si porumbeii trebuie sa se antreneze înainte de a concura cu alti porumbei. Pe lânga motivul evident pentru antrenare, si anume aducerea într-o forma mai buna si obisnuirea porumbelului sa zboare astfel încât ziua concursului sa fie doar o alta zi de zbor, mai exista un motiv pentru care porumbeii trebuie antrenati.
Mai ales la noi în tara, dar si în multe vecine cu noi, iernile sunt friguroase si reci si porumbeii ramân închisi în adapost o perioada destul de lunga de timp. Va poate trece prin gând sa scoateti porumbeii iarna sa zboare. Nu este o idee buna. Chiar daca nu vedeti semne imediate ale îmbolnavirii lor, acestea vor deveni evidente putin mai târziu.
Pentru ca toata iarna sunt închisi, porumbeii se dezobisnuiesc sa zboare si nu mai au aceeasi forta în muschi. Vom observa astfel ca la început porumbeii vor zbura mai putin. Nu trebuie sa va îngrijorati deoarece este normal sa oboseasca repede dupa o asa lunga perioada de repaus. Tocmai de aceea, înainte de începerea unui antrenament în forta, porumbeii trebuie lasati sa zboare liber aproximativ 3 saptamâni.
Antrenamentul nu trebuie sa oboseasca foarte tare porumbeii astfel încât la urmatorul zbor sa nu mai aiba performante. Trebuie sa fie odihniti si pregatiti înaintea fiecarei runde de zbor. La început, trebuie intercalate zile de odihna între zboruri. Un exemplu ar fi ca porumbeii sa zboare luni, miercuri si vineri sau marti, joi si sâmbata. Dupa doua saptamâni de astfel de zboruri veti observa ca se va atinge înaltimea dorita în zbor.
Daca porumbeii se mentin în forta, si nu sunt epuizati, se poate creste timpul de zbor sau chiar si frecventa zborurilor. Luând exemplul anterior, de la zilele de antrenament de marti, joi si sâmbata, se poate trece la zboruri în zilele de marti, miercuri, vineri si sâmbata. Totusi, cu o saptamâna înainte de concurs, porumbeii trebuie sa fie odihniti si doritori sa zboare. De aceea, antrenamentul trebuie sa fie mai usor, poate doar în doua zile din samptamâna premergatoare concursului.
Trebuie sa luam în considerare si starea meteorologica atunci când vrem sa antrenam porumbeii. Ei nu trebuie sa zboare daca este ploaie, ceata sau vânt intens. În astfel de conditii porumbeii jucatori vor întampina dificultati în a se mentine la un anumit nivel caci curentii de aer îi pot urca brusc sau îi pot deplasa la mari departari de adapost, uneori chiar la 20-30 de km.
Porumbeii tineri trebuie lasati sa zboare liber, dupa placul lor, pentru a explora împrejurimile si pentru a se obisnui cu locul în care vor creste. Se va observa ca la aproximativ doua saptamâni de zbor liber, porumbeii se vor obisnui si vor zbura compact la dispartie, iar crescatorul va putea începe sa lase sa zboare zilnic timp de 40-50 de zile si la scurt timp ei vor intra în compartimentul porumbeilor zbor. Trebuie sa avem însa grija sa nu pretindem zbouri prea lungi porumbeilor tineri, pentru a nu deveni excesiv de extenuati si a risca a-i pierde.
Mai concret… va propun o metoda de desfasurare a antrenamentului, cu durata acestuia si cu câteva precizari aditionale pentru porumbeii voiajori.
În primvara, înainte sa lasam porumbeii sa zboare, trebuie sa le oferim o hrana dietetica pentru a evita o îngrasare în exces care ar îngreuna zborul. Acest tip de hrana consta în amestecul de grâu, orz, orzoaica si porumb, fiecare componenta reprezentând o patrime din produsul final.
Timp de 3-4 saptamâni porumbeii sunt lasati sa zboare liber în jurul crescatoriei. Pe durata primelor zboruri, porumbeii vor primi în apa de baut, 1 lingura de miere si doua comprimate de aspirina la un litru de apa. Acest amestec va ajuta la scaderea febrei musculare ce poate aparea dupa un timp mare de repaus, având efect antiinflamator si analgezic.
Aceste antrenamente în jurul crescatoriei se fac de doua ori pe zi: dimineata devreme si seara înainte de lasarea întunericului. Administrarea hranei se face la intrarea în adapost a porumbeilor. Durata antrenamentelor creste progresiv, de la 10-15 minute pâna la 2 ore dimineata si seara. Pe masura cresterii efortului, se administreaza amestecul de apa cu miere si aspirina precizat anterior.
Dupa zborul în jurul crescatoriei, urmeaza antrenamentele de la distanta, pe directia rutei de zbor. Acestea au loc prin transportarea porumbeilor la o anumita distanta de adapost si lansarea lor pentru a se întoarce la cuib. Multe orase au cluburi locale de columbofilie care pun la dispozitia membrilor clubului masini pentru transportul porumbeilor în perioada antrenamentelor. Acest lucru este util în cazul în care crescatorii nu detin masini proprii pentru transport.
Antrenamentele se încep de la 10-15 km si se cresc progresiv distantele cu câte 15 km în fiecare zi de antrenament ajungându-se la distante de 100 de km sau mai mari. Zilele de antrenament trebuie programate din doua în doua zile pentru a da timp de odihna porumbeilor. Ultimele doua antrenamente se fac la intervale mai mari de timp, 5-7 zile, iar înaintea concursului se ofera o saptamâna de pauza porumbeilor.
Este recomandat ca lansarile, mai ales la pui, sa fie facute individual. Aceastea obliga porumbelul sa gândeasca mai mult, alegându-si singur directia de zbor si dezvoltându-si capacitatea de orientare. La lansarea în stol, porumbeii slabi se vor tine dupa cei puternici. În timpul concursurilor, când porumbeii sunt lansati deodata, ei trebuie sa stie sa se desprinda si sa-si urmeze fiecare directia catre adapostul sau.
Chiar daca lansarile individuale sunt mai greu de realizat, mai ales pentru crescatorii care au peste 60-70 de porumbei, ele trebuie efectuate macar de câteva ori înaintea concursurilor. Individual, este lansat câte un porumbel pe rând atunci când cel anterior dispare în orizont.
Porumbeii au multe calitati înnascute, dar ei trebuie pusi în situatii care sa le stimuleze abilitatile de zbor prin antrenamente individuale si chiar de grup daca este greu de procedat altfel.

Pierderile porumbeilor de zbor si evitarea pierderilor
Multi columbofili se întreaba de ce porumbeii lor, chiar campioni, se pierd în zbor si nu se mai întorc la adapost? Uneori, se pierd si în zboruri care le-au mai facut si anterior. Sa vedem câteva motive ce pot duce la pierderea porumbeilor si cum putem sa evitam ca acestea sa aiba loc.
Un prim motiv de disparitie a porumbeilor ar fi vremea. Vânturile cu forta mare pot sa duca cu ele chiar si porumbei puternici. Curentii de aer pot sa îi împinga la o înaltime mare de pâna la 1500 m în sus. Nu trebuie sa ne lasam înselati de faptul ca la sol este doar o adiere mica de vânt, caci porumbeii care zboara în înaltime risca sa fie prinsi de curentii care circula doar în acea parte.
Un alt motiv pentru disparitia porumbeilor este acela ca se pot încurca cu alte stoluri de porumbei. De asemenea, pentru porumbeii care zboara în stoluri si nu au aceeasi intensitate în zbor, porumbeii slabi se pot pierde. Cu atât mai mult cu cât stolul întreg zboara împotriva vântului, porumbeii slabi când nu reusesc sa tina pasul, se vor lasa dusi de vânt în directia opusa de zbor a întregului stol, caci asa vor zbura mai usor si mai lejer. Cu ei se mai pot rupe si alti porumbei si dusi de curent, la momentul când vor dori sa se întoarca, le va fi foarte greu, ei ajungând în zone prea îndepartate.
O manifestare de rea vointa care poate face ca porumbeii sa nu revina acasa este braconajul. Porumbeii pe care îi lasam sa zboare pot fi prinsi de oameni care îi tin închisi în ciuda faptului ca au inele la picioare care dovedesc existenta unui stapân. Acesta este de fapt un furt al porumbeilor fie pentru comercializarea lor, fie pentru consumul propriu.
Sa vedem acum niste modalitati de combatere a cauzelor care duc la disparitia porumbeilor. Trebuie în primul rând sa nu lasam porumbeii sa zboare daca vremea nu este prielnica zborului. Cu atât mai mult trebuie sa fim atenti la prima iesire din adapost dupa terminarea iernii. Dupa o iarna întreaga de stat înauntru, porumbeii nu sunt antrenati si s-au dezobisnuit sa zboare, iar un efort prea mare din prima zi ar putea sa-i doboare. Deci sa ne alegem cu grija prima zi a anului în care ei vor zbura.
Bineînteles, acest lucru este valabil si în restul zilelor de zbor, daca conditiile atmosferice nu sunt prielnice, cel mai bine este amânarea zborului din ziua respectiva.
Trebuie sa avem grija sa nu obosim excesiv porumbeii, pentru ca atunci cand vor întalni un curent de aer, ei sa îl poata birui. În acest sens, porumbeii trebuie sa aiba zile de odihna între zboruri, iar porumbeii care au pui, trebuie lasati sa îi creasca, deoarece acest lucru implica un efort în plus. Puii, trebuie de asemenea menajati, si nu trebuie inclusi prea repede în zborul porumbeilor maturi. Ei trebuie sa-si întareasca singuri puterile si abia dupa aceea vor putea tine pasul cu porumbeii maturi din stol.

Hranirea si tratarea în mod natural în timpul concursurilor
Hranirea si tratarea în timpul concursurilor este diferita de la crescator la crescator. În general acestia se împart în doua tabere: cei care folosesc medicamente si cei care folosesc produse naturiste. Cel mai bine este sa administram cu moderatie si rationalitate medicamentele sintetice si atunci când se pot folosi înlocuitori în produsele naturale, sa le folosim fara ezitare.
Folosirea de medicamente în mod constant le va crea porumbeilor o imunitate artificiala, ce poate ceda în orice moment. Exista unele energizante pe care unii crescatori le dau porumbeilor pentru a le spori capacitatea si dorinta de zbor din timpul concursurilor. Aceastea sunt interzise de catre regulamentele multor concursuri, iar cei care le practica sunt deobicei scosi din concurs si nu mai au dreptul de a participa la alte etape ale concursului pentru o perioada de timp, depinzând de regulamentul fiecarui concurs în parte.
Cum am mai spus, produsele naturale ar trebui alese în orice moment în defavoarea medicamentelor. Tratamentele naturiste sunt cu atât mai bune în primul an de viata al porumbeilor pentru a se forma o imunitate naturala cât mai ridicata, iar în primele patru luni de viata porumbeii ar trebui sa primeasca o hrana bogata în proteine, cum ar fi mazarea. Acest tip de hrana este considerat a fi cel mai bun pentru dezvoltarea lor.
Exista mai multe produse naturale pe care crescatorii le folosesc pentru hranirea si tratarea porumbeilor în timpul concursurilor. Printre acestea se numara usturoiul, drojdia de bere, otetul de mere si mierea de albine.
Practica dovedeste ca atât mierea cât si usturoiul, reprezinta un izvor natural pentru reglarea metabolismului porumbeilor. De asemenea are valoare însemnata în tratarea bolilor produse de bacterii si ajuta la recuperarea porumbeilor dupa efortul depus la concursuri si la recuperarea dupa tratamente îndelungate cu medicamente sintetice. Acestea ajuta mult digestia. Usturoiul este un antibiotic natural protejând porumbeii de virusuri si de parazitoza intestinala cunoscuta sub numele de viermisori.
Usturoiul, cam o capatâna de usturoi, se poate administra în apa de baut a porumbeilor dupa ce a stat la macerat o saptamâna într-un litru de apa. Se poate adauga si miere, dupa care se mai lasa 3 zile la macerat. Exista de asemenea ulei de usturoi care nu se pune în apa, ci în mâncarea porumbeilor împreuna cu drojdia de bere pentru a se recupera dupa efort. Uleilul de usturoi se gaseste la farmaciile cu stoc naturist.
Drojdia de bere, pulbere sau solida, fiind bogata în complexul de vitamine B ajuta la producerea substantelor raspunzatoare de functiile hepatice, cardiace si circulatorii. Este foarte bine a fi folosita în timpul concursurilor, dar si înaintea acestora deoarece mareste rezistenta la oboseala, favorizeaza activitatea musculara si usureaza eliminarea toxinelor. Pentru admistrare, se pune un cub de drojdie de bere din comert în 2 kg de mâncare pentru porumbei. Daca în hrana amestecata cu drojdie se pune si usturoi, atunci acesta nu mai trebuie folosit si în apa de baut.
Otetul de mere previne salmonella si tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din otetul de mere omoara bacteriile din intestine ce provoaca aceasta bacterie. În cazul tricomonazei, otetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amesteca 20 ml de otet de mere cu 2 litri de apa. Acest amestec se da alternativ din doua în doua zile.
Mierea îmbunatateste ritmul cardiac, favorizând circulatia sanguina din artere. Mai îmbunatateste de asemenea fixarea calciului în oase. Mierea se da porumbeilor înainte si dupa cursa pentru a le spori energia. Pentru administrare, se amesteca o lingura de miere la doi litri de apa. Acest amestec se da porumbeilor de doua ori pe saptamâna. Trebuie totusi o atentie sporita la miere, caci depasirea dozei poate sa provoace diaree. La administrarea de miere, se poate adauga si putin suc de lamâie, caci acidul ascorbic creste rezistenta la boli.
Pe lânga alimente, este necesar ca adapostul porumbeilor sa fie aerisit si uscat, pentru a nu se dezvolta bacterii în încaperile unde porumbeii petrec cel mai mult timp, iar pentru a avea porumbei puternici si sanatosi, selectia este cea mai importanta. Trebuie sa renuntam la porumbeii care sunt mereu slabiti si fara dorinta de zbor. Importanta este si pregatirea si antrenarea porumbeilor. Daca un porumbel nu este antrenat, îi va fi greu sa îsi revina dupa concurs. Ei nu trebuie îndopati cu medicamente si vitamine, caci un porumbel puternic si bine întretinut îsi va reveni si fara tratamentele sintetice. Totusi, în momentul în care porumbeii devin bolnavi, solutia indicata este sa folosim medicamentele pentru tratarea lor.

Zborul si sistemul magnetic de ghidare
Porumbeii sunt speciali deoarece ei pot zbura foarte repede. De fapt, unii pot zbura chiar si cu 80 km pe ora. Porumbeii au de asemenea si niste instincte puternice care îi ajuta sa se întoarca acasa, chiar de foarte departe, spre deosebire de alte pasari de casa, cum ar fi canarii sau papagalii.
Activitatea electrica a muschiilor cozii porumbeilor a fost întregistrata în timpul a cinci moduri de deplasare aeriana si terestra. Electromiografia muschiilor cozii a corelat miscari muschiilor aripilor, picioarelor si trunchiului. În zbor, muschii caudali sunt activi în anumite faze cu fiecare bataie din aripi, înregistrându-se diferite schimbari în tiparul electromiografiei, schimbari la aterizare, decolare, si la zbor.
Oamenii de stiinta spun ca porumbeii folosesc mici particule magnetice localizate la nivelul ciocului pentru a detecta câmpurile magnetice ale planetei noastre. Porumbeii îsi folosesc aceasta aptitudine pentru a-si crea o harta a acestui câmp si apoi o folosesc pentru a zbura înapoi la cuibul lor. Pentru a demonstra aceste declaratii s-au facut o serie de teste ce au avut un rezultat pozitiv.