17-Boli si tratamente 2

Boli netransmisibile

Stomatita
Stomatita reprezinta inflamatia mucoasei bucale si este cauzata de factori fizici, precum graunte dure, ascutite, pietricele, sau de factori chimici, cum ar fi furajele acide sau alcaline.
Semnele bolii sunt ferirea porumbelului de a ciuguli si nevoia acestuia mai mare de apa, precum si tendinta lui de a scutura din cap în vedere eliminarii a ceva din gura. În cavitatea bucala se observa mucoasa care are culoare rosie-vie si poate prezinta mici leziuni.
Tratarea stomatitei se realizeaza prin curatarea zilnica a cavitatii bucale cu solutie de 1-2% bicarbonat de sodiu.

Indigestiile gusii
Indigestia gusii reprezinta tulburarea digestiei la nivelul gusii si se manifesta în moduri: gusa moale sau gusa tare.Primul caz apare atunci când porumbeii consuma alimente mucegaite, graunte umede, intrate în putrefactie, acestea producând fermentatie si imposibilitatea de evacuare a gusii.
Porumbelul care sufera de aceasta afectiune sta trist, zgribulit, are mereu tendinta de a înghiti, are gusa dilatata, plina de gaze si lichid urât mirositor.
Boala poate trece de la sine, în 4-5 zile, dar poate si evolua ducând la asfixiere, la moarte. Pentru tratarea acestei boli se urmareste golirea partiala a continutului gusii, prin tinerea porumbelului cu capul în jos si masarea usoara a gusii catre cioc, pentru a favoriza eliberarea gazelor, lichidelor si alimentelor. Dupa acest procedeu, pasarea se lasa 24-36 ore fara mâncare, aceasta având acces doar la bauturi usor acidulate( solutie 1% de acid clorhidric, acid lactic 3-4 picaturi în 10-15ml apa, lapte acru ). Se continua, la nevoie, cu masajul gusii, iar daca aceasta nu se mai dilata, porumbelul poate consuma cantitati mici de graunte sau pâine prajite, continuându-se timp de 1-2 zile si cu apa usor acidulata. Se trece la hrana normala treptat.
În cazul în care indigestia se manifesta sub forma de gusa tare, porumbelul are gusa tare si marita, este trist, nu manânca si poate muri daca aceasta nu trece de la sine în 3-5 zile. Afectiunea poate avea loc datorita consumului unei cantitati prea mari de graunte uscate.
Pentru tratarea acestei boli se recomanda masarea gusii si administrarea pe cioc a 3-4 picaturi de solutie 1% de acid clorhidric sau solutie 0,2% de acid salicilic. În cazul în care acest tratament nu da rezultate, este necesara o interventie chirurgicala.

Enterite nespecifice
Enterita este reprezentata de inflamarea mucoasei care captuseste intestinul si se manifesta în cele mai multe cazuri prin diaree, adica eliminarea de fecale moi, uneori spumoase sau hemoragice.
Cauzele enteritei ar putea fi: administrarea de alimente alterate, umede, ce produc fermentatii masive, graunte mucegaite, ratii de mâncare cu o cantitate fie prea mare fie prea mica de proteine, consumarea de prea multe leguminoase, si de prea putine saruri minerale si vitamine, apa prea rece, administrarea prelungita de antibiotice sau starile emotive stresante.
În functie de factorul determinant al enteritei si de gravitatea acesteia, pentru tratarea ei se pot corecta conditiile de hrana, se poate administra în aceasta carbune vegetal sau animal sau se trateaza cu antibiotice sau sulfamide: cloramfenicolm(drajeuri de 0,250g, la un interval de 6-8 ore, timp de 4 zile, astfel: la pui, 1/8-1/6de drajeu, asociat cu jumatate de drajeu de complex B, la adulti ¼- 1/2 drajeu impreuna cu 1 drajeu de complex B), oxitetraciclina (injectii subcutanate, de 0,5ml – diluata 1 la 3 în apa distilata sterilizata – la 500 g greutate corporala; injectia se repeta la 24-48 de ore, iar daca starea porumbelului este grava, la 8-12 ore), sulfotin (se apune 1g într-un litru de apa de baut, timp de 5 zile).

Constipatia
Constipatia, care se manifesta prin greutatea si întârzierea în defecare, este cauzata de administrarea de furaje uscate si greu digestibile, împreuna cu un consum redus de apa. De asemenea, aceasta poate aparea si dupa diaree, când pene se lipesc în jurul anusului, împiedicând eliminarea excrementelor.
Pentru a împiedica aparitia acestei afectiuni se recomanda administrarea unor ratii de hrana si de apa echilibrate.

Tulburari de reproductie
Tulburarile de reproductie au ca rezultate oua infecunde, oua negre( cu embrionul mort), pui care mor în preajma eclozionarii, pui slabiti de putere care mor la 1-2 zile dupa ce au iesit din ou sau care nu au puterea de a ciocni oul în scopul de a iesi din el.
În timpul reproductiei pot avea loc anumite accidente:
• Ouatul intraabdominal: ovula desprinsa de pe ovar nu reuseste sa ajunga prin trompa în oviduct, cazând în cavitatea abdominala, ceea ce poate cauza chiar peritonita, deci moartea porumbitei.
• Ruptura oviductului: datorita unei alimentatii improprii, poate avea loc aceast caz, ceea ce va duce la caderea oului în cavitatea abdominala si la peritonita.
În aceste doua cazuri se necesita interventia chirurgicala, care are succes doar daca afectiunea este semnalizata într-un stadiu incipient.
• Ovoretentia: oprirea oului în oviduct si imposibilitatea eliminarii lui. Se poate administra presoxin (solutie apoasa, injectata intramuscular, 0,2-0,5 ml) sau se poate interveni manual.
Pe lânga aceste trei accidente, tulburarile de reproductie pot fi si rezultatul altor factori:
• Tulburarile genetice: apar de cele mai multe ori în crescatoriile în care se practica consangvinitatea foarte strânsa, care cauzeaza o scadere a rezistentei la mediu. De aceea se recomanda împerecherea periodica a porumbeiilor cu parteneri ce nu fac parte din aceeasi descendenta.
• Infecunditatea unuia dintre parteneri: Pentru a se depista care dintre cei doi are probleme de reproductie, re recomanda împerecherea fiecaruia cu alti parteneri.
• Tulburari de ordin infectios: apar atunci când femela este infecunda datorita îmbolnavirii ovarului. Se recomanda tratarea bolii principale, care a cauzat aparitia ovaritei.
• Tulburari de ordin micotoxic: Apar atunci când în hrana porumbeilor scapa si graunte de porumb, grâu sau ovaz mucegaite, acestea afectând activitatea spermatozoizilor. Asadar, este recomandata alegerea cu grija a hranei, prin eliminarea boabelor stricate.
• Tulburari de ordin toxicochimic: Sunt datorate consumarii accidentale de substante chimice sau introducerea în hrana de substante toxice.
• Tulburari de natura metabolica: Apar datorita unei alimentatii neportrivite, din care lipsesc vitaminele A,E,B2,B3,B6 sau contin o cantitate insuficienta de saruri minerale, Ma,Fe, Se.

Ruptura gusii
Aceasta afectiune poate aparea în urma înghitirii de corpi straini, sau a infestarii masive si cronice cu ciuperca Candida. La porumbeii gusati, perforarea poate fi rezultatul manipularii neatente a acestora. De asemenea, adesea poate surveni datorita agatarii cu diferite obiecte, precum sârma.
Faptul ca porumbelul sufera de aceasta afectiune este indicat prin plaga ce scoate la iveala continutul gusii, si poate fi tratata doar printr-o interventie medicala.

Luxatii
Luxatiile constau în deplasarea a doua capete osoase, cu pierderea partiala sau totala a contactului dintre ele.
La porumbeii calatori, luxatiile sunt la nivelul aripilor sau ale picioarelor.
Atunci când au loc luxatiile ale aripilor, acestea se reduc si se imobilizeaza aripa pentru 10-12 zile, fiind legata de corpul porumbelului. Luxatiile articulatiilor cotului sau cele interfalangiene necesita interventii medicale.

Fracturi
Fracturile constau în ruperea partiala sau totala a osului si pot fi închise, când pielea din jur nu este perforata, sau deschise, în caz contrar.
Acestea au loc din diverse cauze precum caderi, loviri, striviri, agatari, muscaturi. Semnele fracturilor sunt imposibilitatea porumbelului de a zbura sau schiopaturile, locurile unde acestea apar cel mai des fiind aripile, picioarele sau la nivelul articulatiilor.
Vindecarea are loc în conditii cu atât mai favorabile cu cât porumbelul este mai tânar, iar reasezarea osului si prinderea lui în vederea vindecarii se vor face de catre medicii specialisti.
În functie de locul unde a survenit fractura, se aplica alte metode de prindere a osului sau articulatiei fracturate. Astfel, în cazul fracturilor de aripi, se recomanda imobilizarea acestora cu ajutorul leucoplastului, în pozitie normala. La fel se procedeaza si în cazul fracturarii articulatiilor.
Fracturiile de degete se trateaza prin aplicarea de benzi adezive în jurul degetelor afectate. Exista cazuri în care în urma fracturilor deschise au avut loc distrugeri de tesuturi musculare, vase si nervi; în aceste cazuri vindecarea deseori nu mai este posibila. Atunci când au loc fracturi ale ciocului, acestea se vor “lipi” cu solutii speciale pe baza de rasina , folosite în stomatologie.


Boli Transmisibile

Paraziti externi
Parazitii externi traiesc temporar sau permanent pe suprafata pielii, în grosimea ei, sau în penele porumbeilor si pot fi purtatori ai unor boli pe care le transmit pasarilor prin întepaturi.
Exista mai multe tipuri de paraziti, dintre care cei mai raspânditi la porumbei sunt insectele, artropodele si acarienii.
Dintre insecte amintim paduchii( albi sau galbui, lungi de 1,5-3 mm si lati de 0,3mm), puricii (1,8-2,7mm lungime si 0,3mm latime, recunoscuti dupa sariturile pe care le fac), plosnite (4,5-8,5 mm lungime si 2,4-3 mm latime, lasa la locul întepaturii o mica pata rosie, care provoaca mâncarimi si îl determina pe porumbel sa se scarpine violent), musculitele (insecte cu aripi de5-6 mm, de culoare cafenie sau galben-verzui, fara ochi, cu corpul acoperit de firisoare scurte de par), tântarii si miazele.
Din încrengatura acarienilor amintim capusele ( pot fi depistate la un examen atent al porumbelului ca fiind mici puncte de culoare inchisa sau alb-galbuie, întepaturile lor provocând iritatii ale pielii si declansând un scarpinat puternic), râia: corpului (în zonele afectate pielea se înroseste si apar cruste mici, porumbelul scarpinându-se si ciugulindu-se neîncetat, cauzând caderea penelor), picioarelor (se accentueaza aspectul de picioare acoperite cu var, deoarece se întînd leziunile, solzii epidermici se ridica), nodulara(se formeaza mici noduli cu marimea de 1mm, cu continut brânzos, de culoare alb-galbuie).
Pentru a preveni aparitia sau înmultirea parazitiilor printre porumbeii din crescatorie se recomanda supravegherea atenta a porumbeilor pentru a se observa daca au sau nu un somn linistit, deci daca sunt sau nu afectati de paraziti, baia saptamânala cu apa cu sare de bucatarie, cu solutie insecticida sau ceaiuri de plante aromate, precum si curatenia zilnica a adapostului si a volierei.
Pentru combaterea paduchiilor si a puricilor se poate recurge la pudrarea individuala a porumbeilor cu Lindan 3-5%, Carbaril 2%. Râia corporala, râia picioarelor sau capusele pot fi înlaturate cu sulfoquinoxalina, administrata timp de 3 zile în apa de baut, în doza de 0,25 la 1l apa sau Carbaryl, în doza de 0,4g – kg de greutate vie, timp de 2 zile.
Solutiile necesare înlaturarii parazitiilor externi se gasesc în magazinele de specialitate. Este recomandata urmarea cu strictete a indicatiilor de pe prospectele acestor medicamente.

Paraziti interni
Boli produse de viermi rotunzi (Nematodoze)
• Acaridioza (nematodoza intestinului): apare la toti porumbeii, în special la cei tineri.
Se manifesta prin slabire accentuata, chiar oprire din dezvoltare, scaderea poftei de mâncare, o usoara diaree, lipsa puterii de a zbura, rasuciri ale capului, tremuraturi, moartea putând surveni în 15-20 de zile.
Infestarea se realizeaza prin ciugulirea apei, a hranei sau a excrementelor cu oua de paraziti.
Tratarea acestei boli se realizeaza cu adipat de piperazina, care se gaseste în comert sub numele de ascatrix. Pentru întregul efectiv se va folosi ascatrix pulbere, care se pune în apa de baut ( 2g la 1l apa, timp de 2 zile)sau în hrana (0,6g/ kg de greutate vie amestecat bine cu un sfert din hrana de dimineata). Pentru tratamentul individual se folosesc comprimatele de ascatrix (0,3g / kg de greutate vie, daca are loc o infestatie mai usoara sau 2 comprimate/kg de greutate vie, daca are loc o infestatie masiva).
Tratamentul se repeta o data sau de doua ori la un interval de 15 zile, pâna la eliminarea completa a ascarizilor.
• Capilarioza (nematodoza tubului digestiv anterior si a intestinului): contaminarea se face prin ingerarea hranei sau a apei de baut contaminate cu oua de parazit.
Se prezinta sub doua forme: capilarioza esofagului si a gusii si capilarioza intestinului. În primul caz, porumbeii au dureri la trecerea hranei prin esofag, motiv pentru care renunta sa manânce si stau cu gâtul rasucit. Tratarea acestei afectiuni da rezultate foarte slabe. În cel de-al doilea caz, semnele sunt diareea accentuata, uneori hemoragica, slabirea accentuata, anemia, dezhidratarea si moartea porumbelului în decursul a câtorva zile.
Tratarea acestei boli se poate face cu ascatrix (5g la 1l de apa, timp de 3 zile), avipar( care îm tratamentul individual se administreaza 1-2 capsule dimineata, înainte cu 2-3 ore de primul tain, tratamentul repetându-se de 2-3 ori la interval de 10-15 zile), nilvermul (0,4g/1l apa de baut sau în amestec cu furajele, 0,02g pe cap de porumbel), fenbendazolul (se administreaza oral, 8mg/ kg de greutate vie, timp de 6 zile).
• Trichostrongiloza: semnele bolii sunt asemanatoare cu cele ale capilariozei, iar tratamentul se face cu nilverm, la fel ca la capilarioza.
• Tetrameroza: porumbelul slabeste, iar în excrementele sale pot fi observate graunte nedigerate. Tratarea se face la fel ca la acuarioza.
• Acuarioza: pasarea slabeste, are diaree, penele îsi pierd stralucirea, nu manânca bine. Boala decurge pe parcursul a câtorva luni.
Tratarea se realizeaza cu tetraclorura de carbon (administrata pe cale bucala în doze de 1-1,5ml/kg). Capsulele de avipar (care contin tetraclorura de carbon în diverse gramaje) se administreaza dimineata la 2-3 ore dela primul tain, tratamentul repettndu-se dupa 10-15 zile.
• Singamoza: porumbeii respira greu, casca mereu, tusesc sau stranuta si slabesc.
Tratarea singamozei se realizeaza cu nilverm(în apa de baut, timp de 5 zile), terahelmint comprimate de 50mg ( se administreaza un comprimat la porumbeii de 200g, 2 comprimate la cei de 200-500g, 3 comprimate la cei de 500-750g si 5 comprimate la cei de pe este 750g, timp de 3 zile, tratamentul repentându-se la 15 zile).
Boli produse de viermi plati
• Teniaza porumbelului (tenii, panglici): porumbelul are un apetit capricios, voma, diaree, slabeste.
Tratarea se face cu Niclosamid( ½ -1 comprimat/ cap de porumbel, timp de 2 zile, dimineata cu 2 ore înainte de primul tain, tratamentul repetându-se peste 30 de zile). Este indicata asocierea la tratament a produselor ce contin vitamina A si saruri minerale, în special fosfor si calciu.
• Echinostomoza: se depisteaza numai la laborator, iar tratamentul este asemanator celui de la teniaze.
În timpul tratamentului este indicat ca porumbeii tratati sa fie tinuti închisi si, deoarece acestia încep sa elimine viermii si ouale lor la 2-3 ore de la administrarea tratamentului, excrementele trebuie trânse de cel putin 2 ori pe zi, dupa care se depoziteaza pentru sterilizare biotermica sau se ard.

Tricomonaza
Tricomonaza sau “malai” este o boala des intâlnita la porumbei. Aceasta afecteaza în principal puii din cuib, de 6-15 zile, si porumbeii tineri de pâna la 3 luni. Porumbeii maturi sunt, în cele mai multe cazuri doar purtatori ai acestui parazit, fapt care le ofera un anumit grad de imunitate. Boala se poate manifesta si la adulti, atunci când acestia prezinta o slabire a rezistentei organismului, cauzata de o alta boala, sau datorita unei alimentatii neechilibrate, din care lipsesc cantitatiile necesare de saruri minerale si vitamine.
Transmiterea bolii se face direct de la porumbeii purtatori la cei sanatosi, mai ales prin contaminarea apei. Aceasta se manifesta sub doua forme, acuta si cronica. Forma acuta apare îndeosebi la pui, iar simtomele sale sunt tristetea, somnolenta, lipsa poftei de mâncare. De asemnea, mai poate aparea si diareea cu excremente spumoase, iar în cazul netratarii bolii, porumbeii mor în 8-10 zile de la contaminare. Forma cronica apare mai ales la adulti si se manifesta în timp.
Boala se manifesta la nivelul faringelui sau a organelor interne. Prima varianta este cea mai des intâlnita si apare ca o umflatura usoara de culoare alb-galbuie. În faza incipienta, aceasta se desprinde usor, fara a lasa în urma leziuni, dar într-un stadiu mai avansat, umflaturile se pot extinde la cioc, în esofag si în gusa. Aceste umflaturi primesc cu timpul un aspecte brânzos, fiind atasate mucoasei, iar prin înlaturarea lor vor rezulta leziuni ale mucoasei de o culoare rosu-aprins. Într-un stadiu mai avansat, depozitele alb-galbui se transforma în noduli, care vor cauza deformarea capului, a gâtului sau devierea ciocului. Tricomonaza manifestata la nivelul organelor, mai ales la nivelul ficatului, si mai rar la pancreas, cecum sau rect are o evolutie de lunga durata, iar semnele sunt mai putin evidente, eventual sub forma de diaree.
Pentru a se preveni aparitia acestei boli, se recomanda introducerea în crescatorie doar a porumbeilor care au fost examinati în prealabil, precum si realizarea unui control periodic, la sase luni; evitarea suprapopularii crescatoriei si pastrarea curateniei si nu în ultimul rând administrarea dozelor necesare de substante nutritive în cadrul hranei zilnice.
Pentru tratarea acestei boli se pot folosi metronidazol-ul uman( in prima zi ½ pastila, apoi pana la 3-5 zile câte ¼ pastila), ronidazolul ( timp de 4-10 zile, în combinatie cu vitamine), Flagelstop (1 plic/2,5 l apa), Enteroguard ( ¼ comprimat/ porumbel ), Columboviofort( 1 comprimat/porumbel), Flagyl uman (7 ml/ 1l apa).

Coccidioza
Coccidioza se manifesta la toate mamiferele si pasarile, ea fiind produsa de diferite tipuri de protozoare, specifice speciei pe care o afecteaza.
La porumbei coccidioza este des întalnita si deobicei se observa doar la pui, deoarece prezenta coccidiilor în organism, în cantitate mica, confera imunitate, asadar adultii desi sunt purtatori ai acestei boli, ei nu sunt afectati de ea. Boala se manifesta prin diaree, care uneori poate fi hemoragica, printr-o stare de tristete, apatie, lipsa poftei de mâncare, utilizarea unei cantitati mari de apa, slabire, penaj zburlit si mat sau piele vânat-albastruie.
Pasarile bolnave elimina prin fecale oua de coccidii, care pot supravietuii în mediul exterior pâna la 10-12 luni si se pot dezvolta, daca conditiile le sunt prielnice, în 24-48 de ore. Coccidiile pot ajunge în apa sau in hrana consumata de porumbeii tineri, astfel având loc infestarea lor. De aceea, pentru a preveni manifestarea acestei boli se recomanda evitarea suprapopularii adapostului si pastrarea zilnica a curateniei, prin ridicarea fecalelor, astfel ca factorii infestanti sa nu ajunga în apa sau în mâncare. De asemenea este importanta dezinfectarea periodica a întregii crescatorii.
Pentru tratarea acestei boli se pot folosi Galisan (comprimate care sunt administrate fiecarui porumbel), Sulfamide( ½ comprimat pe zi, timp de 6-7 zile, oral sau în apa de baut, combinat cu administrarea vitaminelor), Coccistop( solutie sau pastile).

Toxoplasmoza
Toxoplasmoza se întalneste la om, pisica, câine, oaie, iepure, rozatoare salbatice si pasari. Desi exista foarte multe cazuri de infestare cu toxoplasmoza la porumbei, simptomele sale sterse fac ca aceasta sa ramâna de cele mai multe ori nediagnosticata.
Parazitii, odata ajunsi în organism, se raspândesc, ajungând în globulele albe, în celulele nervoase sau muschi producând tulburari locale, ale caror intensitate variaza de la caz la caz.
Exista doua forme de manifestare ale bolii. În primul caz simptomele sunt foarte putin vizibile, si constau în pierderea formei sportive, lipsa voiciunii, starea de oboseala, si usoare pareze ale aripilor. În cazul al doilea, boala are un comportament mai avansat, ajungându-se la pareze sau chiar paralizii ale aripilor, picioarelor etc.
Diagnosticarea bolii se poare realiza doar la laborator, motiv pentru care o data pe an este de dorit realizarea testelor necesare depistarea acestei boli, în cadrul crescatoriei. O alta masura de prevenire este împiedicarea pisicilor în crescatorii sau în depozitele de hrana, întrucât acestea pot fi purtatoare ale toxoplasmozei.
Tratarea bolii se realizeaza cu eritromicina pulbere (3-5 zile, în apa de baut, 2,27g/2 l apa).

Salmoneloza
Salmoneloza mai este cunoscuta si sub urmatoarele denumiri: paratifoza, paratifoida, ologeala aripilor, schiopatura sau paralizia degetelor.
La puii de 5-8 zile sau la cei de 10-12 zile boala evolueaza de cele mai multe ori acut, cauzând moartea acestora. La porumbeii tineri de 1-2 ani si la cei adulti simptomele bolii sunt foarte usor vizibile.
Salmoneloza poate actiona la mai multe nivele, manifestându-se diferit în functie de organele afectate:
Forma intestinala: diaree apoasa, urât mirositoare, de culoare galbuie sau verzuie, cauzata de tipul furajelor sau de o afectiune la ficat. Porumbeii au penele zbârlite, ochii retractati, nu au pofta de mâncare, dar consuma multa apa. Acestia slabesc repede si mor în câteva ore sau în 4-6 ore din cauza dezhidratarii.
Forma articulara: umflaturi calde si dureroase la nivelul unor articulatii, pareze la picioare sau aripi, schiopaturi sau aripi atârnânde, lipsa puterii de a zbura. Se poate transforma în artroze sau paralizii ale membrului afectat.
Forma nervoasa: tulburari de echilibru, paralizia unor membre, pasarea îsi tine gâtul si capul pe spate sau în lateral.
Forma mixta: diaree, îmbolnaviri ale articulatiilor, tulburari nervoase.
Forma cronica: se desfasoara lent si are loc mai ales la adulti, acestia având deja dezvoltata o anumita rezistenta la boala. Pasarile nu îsi pot lua zborul, schioapata sau pierd pene cu sânge, în timpul napârlirii. Pot aparea tulburari de reproductie, masculii devenind sterili, iar femelele fac oua cu ascpect schimbat: de culoare gri-verzuie, cu galbenus brânzos, deformate sau cu coaja moale; ouale pot fi aparent normale, dar embrionul este mort sau puiul este neviabil si moare la scut timp de la eclozionare.
Porumbeii la care boala se manifesta foarte lent sunt purtatori ai infectiei, punând în pericol întregul efectiv de porumbei din crescatorie, motiv pentru care acestia trebuie eliminati din crescatorie.
Pentru a preveni sau a stopa raspândirea salmonelozei se recomanda asigurarea conditiilor de igiena si de hranire corespunzatoare, si anume aerisirea, umiditatea redusa, curatenia zilnica, respectiv amplasarea hranitoarelor si adapatorilor în locuri unde nu pot fi murdarite cu fecale, depozitarea furajelor în magazii în care sa nu aiba acces alte pasari la ele, asigurarea unei hrani echilibrate, cu furaje nemucegaite, precum si efectuarea testelor clinice si dezinfectarilor periodice.
Tratarea porumbeilor se realizeaza prin administrarea de antibiotice si sulfamide: oxitetraciclina clorhidrica ( 2-3 g de pulbere solubila în apa la 1l de apa, timp de 5-7 zile), sulfotin( 1g la 1l de apa, timp de 5 zile), tetraciclina clorhidrica pulbere ( 4g la 1l de apa, în prima zi, apoi 2g la 1 l de apa sau 2g la 10kg de furaje concentrate, de 2-3 ori, la un interval de 4-7zile), neomicina (0,05-0,06g la 1l de apa, timp de 3-4 saptamâni, pentru întregul efectiv).
Boala se poate preveni prin vaccinarea pasarilor cu ser antiparatific.

Micoplasmoza
Unii cercetatori afirma ca toti porumbeii sunt purtatori de microplasme. Boala este determinata de anumiti factori favorizanti, precum suprapopularea crescatoriilor, temperatura scazuta, sau o hranire necorespunzatoare.
Contaminarea cu micoplasmoza se realizeaza în timpul concursurilor, prin transportarea porumbeilor în custi nedezinfectate. Simptomele acesteia sunt respiratia greoaie, zgomotoasa, scurgerile nazale si o putere redusa de zbor. De asemenea, porumbeii sunt abatuti, au pleoapele umflate, manânca putin si slabesc.
Asadar, pentru a preveni aceasta boala, trebuie sa se asigure cele mai bune conditii în adaposturi precum si de transport.
Tratarea micoplasmozei se realizeaza cu spectam (injectii intramusculare), gallimicina injectabila sau pulbere ( 1/8 lingurita timp de 7 zile). Daca boala evolueaza, se recomanda administrarea de cloramfenicol drajeuri (0,20g/kg, timp de 2 zile).

Ornitoza
Ornitoza este o boala destul de frecventa la porumbei si este transmisibila la om ( provocând o afectiune pulmonara, care se manifesta sub forma de gripa, cu febra, care desi par a disparea dupa 1-2 saptamâni, uneori aduc complicatii si se pot solda chiar cu moartea persoanei respective).
Cei mai predispusi la aceasta boala sunt puii de pâna la 5-6 luni. Îmbolnavirea acestora se realizeaza prin apa, furajele sau obictele din jur infectate prin lacrimile, scurgerile nazale, laptele de gusa sau excrementele porumbeilor bolnavi, dar mai ales prin inhalarea aerului contaminat. Prin aer se pot infecta usor si crescatorii de porumbei.
Pe lânga cele enumerate anterior, raspândirea infectiei este favorizata si de aglomerarea porumbeilor în cosurile de transport, caldura excesiva de pe perioada verii, ce usuca fecalele contaminate si în urma maturarii acestora germenii sunt ridicati în aer, în prezenta porumbeilor; alta cauza ar putea fi lipsa vitaminelor din organism, precum si alte infectii secundare. Insectele, sobolanii si soarecii pot ajuta, de asemenea, la raspândirea infectiei.
Ornitoza se poate manifesta sub doua forme: latenta sau acuta. Prima forma nu are simptome specifice vizibile, porumbelul bolnav fiind fara forma sportiva si lipsit de voiciune, adesea întârziind la revenirea acasa. Acesta consuma putina hrana si bea multa apa, iar rata de mortalitate este destul de mare.
Ornitoza acuta, care se întîlneste în special la pui, se manifesta prin inflamarea ploapelor, lacrimarea intensa, clipitul des, o reactie negativa la lumina, pleoape lipite si pene de sub ochi aglutinate; apar inflamatii ale mucoasei nazale, scurgeri nazale, care pot deveni purulente, tulburari respiratorii, bronsita, diaree puternica, de culoare cenusie-verzuie, care este urmata de o puternica slabire. Porumbelul stranuta, scutura din cap si îsi sterge ciocul de pene pesntru a înlatura scurgerile nazale. Pot aparea si înflamasii ale articulatiilor, însotite de pareze sau paralizii. Mortalitatea la puii de 15-20 de zile este foarte crescuta.
Pentru a preîntâmpina raspândirea ornitozei sunt contraindicate tinerea prorumbeilor împreuna cu alte pasari de câmp, supraaglomerarea, lipsa de aerisire, ridicarea în aer a prafului. De asemenea, sunt necesare examenele de laborator periodice.
Pentru tratarea individuala a porumbeilor se foloseste tetraciclina, drajeuri a 0,250 g, care se administreaza din 6 în 6 ore, 1/6-1/4 de drajeu odata cu complexul B, câte jumatate de drajeu la pui si un drajeu la adulti. Oxitetraciclina injectabila se administreaza 0,5cm3 în masa musculara a pieptului, repetându-se la 24 de ore. Cloramfenicolul se administreaza oral, 200mg în prima zi si 150 mg în urmatoarele 4 zile, dupa care se realizeaza o pauza de 2 zile si se reia tratamentul în acelasi mod.
Daca se trateaza intregul efectiv, tetraciclina se administreaza în apa de baut sau în furaje: 2-3g la 1l de apa sau 0,4-0,5g la 1kg de seminte, în 2 sau 3 ture de câte 5 zile, cu pauza de 2 zile intre primele doua si de o zi dupa cea de-a doua tura. Tetraciclina se dizolva în apa în care s-a adaugat solutie 1% de acid citric. Oxitetraciclina clorhidrica se administreaza 4g la 1l de apa timp de 3-4 zile, cu o pauza de o zi, dupa care tratamentul se reia.
Tratamentul se administreaza împreuna cu polivitamine, în special vitamina B1, fiind contraindicate în acest timp preparatele pe baze de calciu.