— Josephine. Pe de altă parte totuşi, nu o judeca în nicio privinţă, comportamentul ei fiind,
— Cealaltă parte a uşii răsună vocea ei. Astfel, lateralul antebraţului şi-l rezemă de tocul
— „Vreau doar să vorbim, Jo.” Accentuează astfel fiecare cuvânt în parte, moment în care,
— Ar trebui să încep să verific vizorul înainte să deschid uşa, e ceea ce îşi spunea de una
— Secunde doar gândindu-se, oscilând între a-i deschide şi eventual a rezolva ceea ce era
— Iar întâlnirile lor ar fi fost oricum inevitabile. Astfel că, trage scurt aer în piept, iar de-nda
— Acestuia prioritate, oferindu-i, deci, accesul în propria locuinţă. Odată pătruns, închide uşa
— Dat fiind faptul că încă de când îşi enunţase intenţiile, o linişte se aşternuse peste ambele
— Braţul şi-l depărtează iar spatele şi-l îndreaptă, fiind mai mult decât pregătit să dispară
— Abia atunci când pătrunde la voia ei în locuinţa şatenei, rosteşte un scurt „mersi”, semn
— De pe canapea, privirea îi rămâne din nou aruncată-n gol, câteva momente având să-i
— Adreseze prin acel ultim cuvânt. „Uite ce e,” îşi iniţiază astfel un presupus monolog, moment
