— Pe aceasta. Ora era una târzie, căci evident, aruncase o privire asupra ceasului, determinând
— Multitudine de gânduri. În mod cert privea în gol, simţind deranjul constant. Totuşi, nu
— Cu o vivacitate calculată îi face telefonului vânt pe cealaltă parte de canapea laterală
— Cărora le răspunde printr-un zâmbet. „Nici nu ştiu dacă aveam să mai adorm oricum.”
— Îi analizează trăsăturile faciale până ce, rosteşte: „Tu de ce nu dormi? Aveam impresia
— „Nu îmi e somn.” îi oferă încă din prima instanţă răspunsul anterior, înălţându-şi simplu
— În impostaza propriu-zisă, până ce, decide în final să ia situaţia în propriile mâini, motiv
— Din zona pieptului său, contactul vizual simţindu-l necesar în acea clipă. Tocmai de aceea,
— Mângâindu-i pielea prin intermediul degetului mare. „Ştii că poţi să îmi spui orice, nu?”
— Odată ce blonda îşi plasează capul peste pieptul său pentru a adopta acea tipică poziţie,
— Căci câteva clipe mai târziu, se simte nevoit a-şi retrage palma, de îndată ce scapă un
— Reajunge trasă spre interiorul gurii. Secundele care se scurg necontenit au ca urmare
