0_Lacrimi pentru Prietenie_0

pentru ca a venit si sfarsitul…

A fost o prietenie frumoasa, invidiata, pretioasa… dar pentru a exista trebuie ca 2 oameni sa lupte pentru ea…

Sufar… iar, sufar nu din dragoste ranita ci din cauza faptului ca am un gol mare in suflet lasat de o persoana la care tin dar care pentru mine de azi as vrea sa nu mai prezinte vreun interes… (sper sa pot ignora omul in care am investit mai mult decat in orcine si orice…)

Ma doare golul din sufletul meu, dar in acelasi timp ma doare singuratatea in care ea se afunda… dar poate asa e mai bine pentru ea, poate asa se considera protejata, in siguranta, mai putin usor de manipulat… nu stiu, dar stiu ca singuratatea este o povara grea, o povara care iti imbatraneste sufletul inainte de vreme…

Oricum, amintirea acestei prietenii va fi mereu acolo… in cutiuta verde din coltul sufletului meu… cu toate ca nu sunt omul care linge unde a scuipat, imi doresc ca la un momentdat aceasta prietenie sa reinvie, dar si pentru asta e nevoie de 2 oameni…








Eu:Sunt piesa de muzeu..El:Ce muzeu?,Muzeu de ceara?:))Eu:Madame Tussauds..El:amsterdam,Pe bulevardu rosu..forta..Eu:Daa ,Ma gasesti in vitrine:x.:))..Acolo pe bulevard sti uh:...El:Esty nebuna te dezbracii?:)))) Eu:Logik:x pe covoru rosu pe bulevard:))00...

Fffff frumoasa discutiaa:)!