Rebutia poecilantha

Nume științific acceptat: Rebutia steinmannii (Solms) Britton & Rose
Descriere: Rebutia poecilantha este o specie controversată, cu flori purpurie strălucitoare, colectate la nord de Camargo, în bolivia, de F. Ritter (număr de câmp FR1139). Se pare că este un nume redundant sau dubios folosit pentru a indica o plantă inclusă în Rebutia steinmannii , care este acum considerată un sinonim (Hunt 1992). Cu toate acestea, plantele cultivate și vândute sub acest nume nu au nimic de-a face cu Rebutia steinmannii , ci mai degrabă cu Rebutia spegazziniana . Indiferent de viziunea pe care o adoptăm, este o plantă foarte drăguță și va merita un loc în fiecare colecție de cactus.
Tulpina: sferică sau ușor alungită, solitară sau grupată, de până la 45 mm în diametru, cu rădăcină lungă. Epiderma verde.
coaste:11-13, adânc crestat până aproape de bază, 3-5 mm înălțime. Tuberculi, rotunjiți.
Areole: Ovale de 2-3 mm lungime, 2 mm lățime, pe tuberculi, de culoare brună până la roșiatică, la distanță de 2-4 mm.
Tepii radiali: 10-14, răspândiți lateral, 3-5 mm lungime, ca de ac, aspri, drepti, cu baza brună îngroșată, cele mai fine albe, cele mai aspre galben-brun, ascuțite.
Tepii centrali: Adeseori dornici, uneori 1-2, mai groși, 6-10 mm lungime, maro.
Flori:Diurnă, purtată pe partea tulpinilor aproape de nivelul solului, lungă de până la 40 mm și lată aproape fără miros. Pericarpel lung și gros de 5 mm, la bază maro-roșcat devenind verde deasupra, acoperit cu lână albă și peri albi abundenți. Solzi triunghiulari, mici, verzi de aproximativ 7 mm lungime si 3 mm grosime. Nectar, în formă de pâlnie, lungime de 2 mm. Tub în formă de pâlnie de 8 mm lungime, în interior verzui pal, în exterior la fel, pericarpelul. Segmente de perianth interior, 18-20 mm lungime, 7-8 mm lățime, în formă de spatulă, deasupra ușor zimțate cu vârful ascuțit, purpuriu până la violet, tivite roșu portocaliu. Segmente periant exterioare, mai scurte, ascuțite, mai liniare, violet cu vârfuri alb-verzui, cele mai exterioare cu dungi alb-verzi. Stamine violet foarte pal, aproape albe deasupra, 7-10 mm lungime. Anterele galben pal. Stil verde foarte pal, porțiune liberă de 16 mm lungime, cu lobi stigmatizați galben-verzui foarte pal.
Fructe: Aproximativ 6 mm în diametru, colorate și îmbrăcate ca un pericarpel.
Seminte: 1,2 mm lungime, 1 mm latime, maro inchis, usor tuberculate cu hilul bazal mare.


Cultivare și înmulțire: Este ușor de cultivat și recomandat pentru începători. Preferă amestecul poros, nisipos, cu un pH ușor pe partea acidă. Soare plin până la umbră ușoară, Udați regulat vara, dar nu udați în exces (sistemul de rădăcină este predispus la putregai) și lăsați ghiveciul să se usuce între udari. Păstrați uscat iarna. Rezistent până la -4°C, va fi nevoie de temperaturi scăzute când este uscat și necesită o perioadă de odihnă de iarnă. Această specie va ocupa confortabil un ghiveci mic de flori și va rămâne o plantă de casă de dimensiuni gestionabile.
Dăunători și boli: Aceste plante sunt supuse atacului de ciuperci și problemelor de ciuperci și putregai cauzate de udare excesivă și umiditate ridicată.
Înmulțire: semințe sau compensate.