Notocactus submammulosus

Descriere: Parodia mammulosa subs. submammulosa cunoscută în mod obișnuit sub numele de Notocactus submammulosus este un cactus solitar acoperit mai mult sau mai puțin de țepi care se întrepătrund cu flori mari galbene, portocalii sau roșii, cu centrul galben, de aproximativ 2,5-4,5 cm în diametru, tuburi scurte și stigma roz până la roșu. Este asemănător cu Parodia mammulosa , dar cu cel mai mic număr de coaste (aproximativ 13), aproximativ 6 tepi radiali răspândiți orizontal și doi tepi centrali lungi și plat, dintre care unul mai lung și îndreptat în jos și altul puțin mai scurt și îndreptat în sus și diferă și în destul de multe alte moduri.
Notă: Parodia mammulosa și Parodia mammulosa subs. submammulosa sunt
printre cele mai răspândite dintre speciile de Parodia și sunt destul de variabile ca aspect. Marea variabilitate se datorează faptului că polenizarea încrucișată între diferite forme și diferite specii (atât în ​​habitat, cât și în colecții) este foarte frecventă și poate fi destul de dificil să se determine care este „tipul pur” și încrucișarea, precum și diferențele. între indivizi poate fi remarcabil. Plantele pot diferi considerabil în ceea ce privește forma și aranjamentul spinilor, tulpinilor, coastelor și culorii florilor, cu limite morfologice neclare între diferitele forme. Se poate întâmpla ca doi indivizi din două populații diferite să arate foarte asemănător și, de asemenea, două plante din aceeași populație să arate foarte diferit. Există atât de multe variații încât majoritatea autorilor aleg să le unească.
Tulpina:Globos, care se alungește la o înălțime de 5-10 cm și un diametru de 7-13 cm, cu un apex deprimat, fără spinare. Epiderma este strălucitoare, de la verde gri până la verde închis.
Coaste: Aproximativ 13, dar uneori până la 18, drepte, bine distincte, cu tuberculi proeminenți, rotunjiți, cu proeminență asemănătoare bărbiei.
Areole: mici sau mari, adânc încorporate între tuberculi și distanțate la aproximativ 5 mm.
Tepi radiali: 8 până la 30 subțiri albici până la maronii, ca un ac, de obicei mai mici de 10 mm lungime.
Tepii centrali: 2 (sau mai mulți) până la 20 mm lungime (sau mai mult) de obicei turtiți, dintre care unul mai lung și îndreptat în jos și altul puțin mai scurt și îndreptat în sus, mai gros, drept, alb, galben până la maro cu vârful maro .
Flori:Roz pal, portocaliu până la galben-auriu, cu un centru galben limpede, frumos subliniați de lobii stigmatici violet/roșii, de 2,5-4,5 cm în diametru, cu un tub scurt acoperit cu lână albă și peri maro.
Fructe: globoase, alungite la maturitate, cu pereți subțiri.
Semințe: în formă de clopot până la cască, cu hil de plută evident, maro mat.
Cultivare și înmulțire: Toleranță la îngheț până la -4°C (sau eventual mai rece), dar în cultură este mai bine să evitați orice îngheț, când în timpul iernii temperatura poate scădea până la 2° C fără nici un rău, atâta timp cât compostul este foarte uscat. În timpul verii, cel mai bine este să păstrați plantele afară, unde temperatura poate crește până la peste 30 C, fără a dăuna plantei.
Permite un bun drenaj și folosește un compost mineral deschis și cu drenaj liber, care permite astfel rădăcinilor să respire.
Le place doar o scurtă odihnă de iarnă și ar trebui să fie ținute aproape complet uscate în timpul lunilor de iarnă. Dacă solul este lăsat să fie uscat pentru prea mult timp, ar putea urma pierderea rădăcinilor, dar la fel de mult s-ar produce același rezultat dacă plantele sunt atât umede, cât și reci. Începând cu luna martie planta va începe să crească, iar udarea trebuie crescută treptat până la sfârșitul lunii mai, când planta ar trebui să fie în plină creștere.
Udați regulat în timpul verii, atâta timp cât ghiveciul este lăsat să se scurgă și să nu stea într-o tavă cu apă. Pe vreme caldă, poate fi necesar să udați plantele mai des, atâta timp cât planta crește activ. De la sfârșitul lunii septembrie, udarea trebuie redusă pentru a forța planta să intre într-o stare de semi repaus, până în octombrie ar trebui să reveniți la regimul de udare de iarnă.
Au nevoie de soare plin evitând doar cel mai aspru soare de vară, dacă sunt ținute prea întunecate pot deveni excesiv de luxuriante și pot fi predispuse la putrezire din cauza udării excesive, vor fi, de asemenea, timizi să producă flori.
Hrănirea poate să nu fie deloc necesară dacă compostul este proaspăt, hrăniți vara numai dacă planta nu a fost reîmpoșată recent. Nu hrăniți plantele din septembrie, deoarece acest lucru poate provoca o creștere luxuriantă, care poate fi fatală în lunile mai întunecate și reci.