Neoporteria subgibbosa

Descriere: Eriosyce subgibbosa mult mai cunoscut sub numele său vechi, Neoporteria subgibbosa , este o specie foarte variabilă care a primit numeroase denumiri. Este una dintre puținele specii care formează tulpini cilindrice. Sunt recunoscute patru subspecii, forma nominalizată, subsp. clavata (K.Schum.) Katt., subsp. vallenarensis (F.Ritter) Katt. și subsp. wagenknechtii (F.Ritter) Katt.
Obiceiul: Cactus peren colonar, solitar, dar uneori ramificat, erect sau oarecum procumbent când este lung.
Tulpina: globulară până la columnară, până la 90 cm înălțime (sau mai mult), până la 10 cm lățime. Gri-verde, gălbui-verde, maro-verde sau negru-verde.
Coaste:(11-)16-20(-22) mai mult sau mai puțin crestate cu proeminențe asemănătoare bărbiei.
Areole: mari și lânoase.
Tepii: ascund parțial coastele, ca un ac, mai mult sau mai puțin lung și dens, alb, gălbui, galben auriu, maro sau aproape negru, în timp ce cel mai în vârstă a devenit cenușiu.
Tepii radiali: (8-)16-24(-40), 1-2(-3) cm lungime, radianți.
Tepii centrali: 4 până la 8, ocazional până la 16, mai puternici, până la 4 cm lungime, drepte sau recurbate și răspândite, adesea mai închise la vârfuri..
Floare:Destul de mic de până la aproximativ 3-5(-6) cm lungime, bicolor cu magenta, roz până la vârfurile petale violet și gât alb-roz, alb sau alb-gălbui, dând senzația de fluorescent și de a fi foarte dificil. a fotografia in bune conditii deoarece acea particularitate. Tepalele interne erecte, acute, ascunzând staminele.
Sezon de înflorire: Înflorește devreme la sfârșitul iernii până la primăvară. Este recomandabil să le lăsați uscate de la mijlocul lunii noiembrie pentru a obține o înflorire fantastică mai târziu în ianuarie/martie.
Fructe: Ovoid până la cilindric, 1,5-2 cm lungime, 1 cm diametru, roșu sau verde-roșcat parțial gol la maturitate, doar puțin lânos, areole apicale nespinoase.
Cultivare și înmulțire: Este o specie de vară, de cultivare relativ ușoară, care continuă să fie un premiu special printre colecționari. Această plantă este extrem de xerofită, adaptată solurilor foarte uscate și este destul de susceptibilă la udare excesivă dacă este ținută într-un loc neaerisit.
Rata de creștere: Creștere lentă.
Sol: Cultivați-l într-un compost de cactus mineral deschis, nisipos și nisipos și oferă un drenaj foarte bun.
Expunere: este potrivit pentru expunerea însorită-luminoasă, dar poate tolera umbra ușoară. Cu toate acestea, va face tot posibilul numai cu mult soare și va deveni stresat de lumină inadecvată, ceea ce ar putea duce la o creștere slabă și o formă nenaturală. Are o bună toleranță la căldură.
Udare:Udați puțin și păstrați-l complet uscat în timpul iernii. Indivizii maturi putrezesc ușor și mor mai ales după transplantare, așa că fiți extrem de precauți la udare. Păstrați uscat iarna sau când temperaturile nocturne rămân sub 10° C. Udați-l mai puțin decât media dacă este în ghivece mai mari.
Fertilizare: Hrăniți-le o dată în timpul sezonului de vegetație cu un îngrășământ special formulat pentru cactus și suculente (îngrășământ cu conținut ridicat de potasiu cu un azot scăzut diluat), inclusiv toți micronutrienții și oligoelemente diluate la jumătate din concentrația recomandată pe etichetă. Ele prosperă în soluri sărace și au nevoie de un aport limitat de îngrășământ pentru a evita ca plantele să dezvolte vegetație în exces, care este ușor atacată de bolile fungice.
Nevoie speciala:Este potrivit pentru expuneri aerisite. Asigurați o ventilație foarte bună. Aproape toate problemele apar ca urmare a udării excesive și a ventilației slabe, mai ales atunci când condițiile meteorologice sunt plictisitoare și răcoroase sau foarte umede. Trebuie să aibă o atmosferă foarte uscată.
Rezistență: Îi place căldura (temperatură minimă de iarnă recomandată 5° C) Dar plantele păstrate perfect uscate pot supraviețui cu ușurință la temperaturi de iarnă sub 0° C.
Dăunători și boli: Acești cactusi pot fi atractivi pentru o varietate de insecte, dar plantele sunt în stare bună. starea ar trebui să fie aproape fără dăunători, mai ales dacă sunt cultivate într-un amestec de ghivece minerale, cu o bună expunere și ventilație. Cu toate acestea, există mai mulți dăunători de urmărit:
- Păianjeni roșii:Păianjenii roșii pot fi curățați eficient prin aburirea plantelor de sus.
- Plăngănile de făină: Plănițele de făină se dezvoltă ocazional în aer în noile frunze și flori, cu rezultate desfigurante, dar cele mai rele tipuri se dezvoltă sub pământ pe rădăcini și sunt invizibile cu excepția efectelor lor.
- Solzi, trips și afide: Aceste insecte sunt rareori o problemă.
- Putregai: Putregaiul este doar o problemă minoră dacă plantele sunt udate și „aerisite” corect. Dacă nu sunt, fungicidele nu vor ajuta prea mult.
Propagare:De obicei, se înmulțește din semințe (rareori produce compensații) sau altoi. Semințele pot fi semănate în ghivece de pământ fin, nisipos bine drenat, în orice moment al primăverii când temperaturile sunt calde. Acoperiți semințele cu un strat fin de nisip și apă de dedesubt cu un fungicid pentru a preveni umezirea. Pentru 1-2 săptămâni acoperiți ghivecele cu o foaie de sticlă/perspex transparent pentru a menține nivelul de umiditate ridicat. Îndepărtați paharul și înlocuiți-l cu cârpă ușoară și aburită o dată sau de două ori pe zi, în următoarele două săptămâni, după care majoritatea semințelor ar fi trebuit să germineze. De atunci, aburirea poate fi redusă la fiecare secundă și apoi la fiecare a treia zi pe măsură ce micile plante cresc.