Melocactus matanzanus

Descriere: Melocactus matanzanus este una dintre cele mai mici și mai populare specii care își produc cefalia (structura în care se vor forma mugurii florali) și înflorește când este destul de tânăr. Este poate cea mai bună și mai des cultivată specie. Plantele acestui gen atrag mai multă atenție în colecții decât cele ale oricărui alt gen de cactus.
Obicei: Este o plantă suculentă perenă cu o singură tulpină, cu creștere determinată (în care axul nu continuă să se alungească la nesfârșit fiind limitat de dezvoltarea cefaliului).
Tulpină: sferică sau ușor deprimată, verde pal, 8-9 cm înălțime și 8 până la 9 cm grosime. Când planta a atins o anumită vârstă prezintă la vârful în creștere un cefaliu.
Coaste: 8-9 (rar până la 13) acute.
Cephalium: asemănător unui șapcă , globos până la scurt cilindric, (de unde și denumirea comună de „Șapcă turcească”) 4-6 cm în diametru, 5-9 cm înălțime acoperit de areole cu vârfuri strânse, care poartă lână și peri denși roșu-portocaliu.
Areole: aproximativ 8 mm una dintre ele.
Tepii radiali: (5-)7-8(-9), recorbați, până la 2 cm lungime, dar de obicei mai puțin de 1,5 cm lungime.
Coloana vertebrală centrală: 1 ascendentă, curbată, de aproximativ 1,5 (rar până la 2,4) cm lungime, albă, alb-crem până la maroniu, devine gri sau albicioasă.
Flori: Mici, de la roz trandafir până la carmin, de aproximativ 2 cm lungime, asemănătoare ca formă cu florile de Mammillaria . Ele nu ies complet din cefalie.
Sezonul de înflorire:Florile apar anual la mijlocul verii din cefaliu într-un inel. Florile sunt diurne și se deschide pentru câteva ore cam la prânz. Începe să înflorească în 4 până la 5 ani.
Fructe: boabe de clavat, de 1 până la 2 cm lungime, de la roz până la roz-liliac. Fructele coapte sunt prezente pe cefalie.
Seminte: 1 mm.
Specii similare: pentru dimensiunile sale mici și spinii curbați scurti, Melocactus matanzanus are o formă similară cu Melocactus concinnus și Melocactus braunii din Brazilia)
Cultivare și înmulțire: Acești cactusi tropicali nu sunt cele mai ușor de cultivat și nu sunt plante pentru începători.
Rata de creștere: este o creștere relativ rapidă, având în vedere cele mai bune condiții.
Soluri: Îi place solul standard de amestec de cactus foarte poros.
Repotare: Sistemul de rădăcină este slab și, în general, îi displace să fie replantat și poate dura mult timp pentru a se restabili. Utilizați oală cu un drenaj bun.
Lumină: Preferă lumina foarte strălucitoare, nu la fel de mult ca cei mai aride cactusi în creștere, dar totuși o mulțime. Tind să se bronzeze la lumină puternică, ceea ce încurajează înflorirea și producția grea a coloanei vertebrale.
Udare:Melocacti cresc din aprilie până în octombrie și nu pot suporta perioade lungi de uscăciune totală și, de asemenea, prea multă apă îi va putrezi, deoarece sistemele lor slabe de rădăcină tinde să fie ineficiente în a absorbi apa din solul umed. Cu toate acestea, din nou, din cauza originilor lor tropicale, au nevoie de o cantitate destul de mare de apă, dar lasă solul să se usuce destul de puțin înainte de a uda din nou.
Fertilizare: A nu se hrăni iarna.
Duritate: Melocactusse odihnesc din octombrie până în aprilie, dar nu suportă frigul sau chiar temperaturile destul de răcoroase, deci este indispensabil să le menținem peste 8-12°C în orice moment, deteriorarea gravă sau moartea survinând la temperaturi pe care marea majoritate a cactușilor nu le-ar face. minte cel putin si prefera apa mai frecventa iarna decat alti cactusi, sa zicem o data pe luna. (dar rezistent la 4 C ° C pentru perioade scurte). Cu toate acestea, căldura de-a lungul anului va crește succesul cultivatorului (minimum 12 ° până la 20 ° C în timpul sezonului de odihnă).