Mammillaria deherdtiana

Descriere: Mammillaria deherdtiana este o plantă compactă, asemănătoare unui glob, cu flori mari, de un roșu intens, care provine din munții înalți din Oaxaca. Plantele sunt solitare. Sunt recunoscute două subspecii, nominala și ssp. dodsonii (Bravo) DRHunt. Distincțiile dintre subspecii sunt oarecum ambigue și chiar dacă se pare că există o anumită separare geografică între ele, studiile de teren au stabilit o tranziție fără probleme între Mammillaria deherdtiana și M. deherdtiana ssp. dodsonii . Standardul M. deherdtiana are spini mai numeroși, incluzând de obicei 1 sau mai multe centre drepte, maro-roșiatice. Atât M. deherdtiana cât și M. deherdtiana ssp. dodsoniisunt minunate, cu flori mari și cu spinare atractivă, dar cresc destul de lentă. Înfloresc vara.
Tulpini: Solitare, globoase deprimate, până la 2-5 cm înălțime și 4,5-5 cm în diametru.
Rădăcini: fibroase îngroșate din porțiunea bazală a tulpinii, dar lipsită de rădăcina principală tuberoasă.
Tuberculi: conici, de până la 19 mm lungime, de culoare verde închis, în 8 și 13 spirale cu seva apoasă. Axile ușor lânoase sau goale.
Areole: Obovate, 4 mm lungime și 2 mm. lat, acoperit cu pâslă alb pur, , așezat oblic în vârful tuberculului. În cazul areolelor noi, jumătatea superioară poartă peri minuscoli de foioase brun-roșiatic. Gol sau cu urme de lână albă.
Colonii centrali:1-6, uneori absenți, fin, asemănător unui ac, aproape erecți, brun roșcat până la galben, lungime de 3-7 mm. Principalul este ușor declinat, robust, lung de 3 până la 5 mm.
*Spinuri radiale: 20-36, fine, ca de ac, galbene, devin albe, 3-6(-20) mm lungime.g, cele superioare usor curbate, cele inferioare indreptate inainte si ocazional curbate lateral in sus sau in jos, mai lungi si mai tari. Galben deschis la început, dar trecând în curând la un alb strălucitor, cu vârfuri ocazionale maro-roșiatice.
Flori:În formă de pâlnie lungă, cu deschidere largă, violet strălucitor trandafir, până la 50 mm în diametru. Tuburi florale lungi, până la 20 mm lungime, de culoarea pulpei, cu solzi mici de culoare verde măsliniu, ovarul înglobat în tulpină între tuberculi. Segmente de periant exterior de până la 10 mm. lung, lanceolat, pulpa colorată pe margini și verzuie la mijloc. Segmente de periant interior de până la 23 mm. lung și 4 mm lățime, oblanceolate cu vârfuri acuminate, trandafir-violet strălucitor, cu dungi și vârf mai închise la mijloc. Stil, mai lung decât staminele, alb, înroșit ușor cu violet la bază și sub dunga albă de mijloc și vârf. Stil, mai lung decât staminele, alb, înroșit ușor cu violet la bază și sub lobii stigmatici albi, care sunt în număr de patru. Filamente erecte, de aceeași culoare ca și stilul; antere galbenus de ou galben.
Fructe:Globos, de la 3 la 4 mm. în diametru, pe jumătate înglobat în tulpini, alb la bază, porţiunea expusă verde pal, cu periantul uscat persistând.
Cultivare și înmulțire: Mammillaria deherdtiana este relativ rară în cultură și are faima de a fi dificil de crescut pe propriile rădăcini, deoarece este foarte sensibilă la udare excesivă (supusă putregaiului) și creștere lentă. Această specie este adaptată solurilor organice foarte puțin adânci (crește în pete de mușchi) și necesită o cultivare pricepută, dar plantele altoite pe un stoc rezistent sunt ușor de cultivat și nu este necesară abilități speciale.
Rata de creștere: Specii cu creștere lentă care vor forma aglomerări neregulate în timp. Înflorire 3-5 ani de la sămânță.
Sol: Cultivați-l într-un compost de cactus deschis, nisipos și nisipos, cu mai multă materie organică decât de obicei (de exemplu, adăugați sphagnum, mucegai de frunze sau scoarță fină de pin zdrobită)
Ghivece:Are nevoie de un ghiveci relativ puțin adânc pentru a-și acomoda rădăcinile fibroase și pentru a oferi un drenaj foarte bun. Ele pot rămâne în aceeași oală mulți ani.
Udare: Udati cu moderatie, prefera un loc complet uscat iarna. Indivizii maturi putrezesc ușor și mor mai ales după plantare, așa că fiți extrem de precauți la udare. Păstrați uscat iarna sau când temperaturile nocturne rămân sub 10° C. Udați-l mai puțin decât media dacă este în ghivece mai mari.
Nevoie specială: Asigurați o ventilație foarte bună. Aproape toate problemele apar ca urmare a udării excesive și a ventilației slabe, mai ales atunci când condițiile meteorologice sunt plictisitoare și răcoroase sau foarte umede.
Fertilizare:Hrăniți-le o dată în timpul sezonului de vegetație cu un îngrășământ special formulat pentru cactus și suculente (îngrășământ cu conținut ridicat de potasiu cu un azot scăzut diluat), inclusiv toți micronutrienții și oligoelemente diluate la jumătate din concentrația recomandată pe etichetă. Ele prosperă în soluri sărace și au nevoie de un aport limitat de îngrășământ pentru a evita ca plantele să dezvolte vegetație în exces, care este ușor atacată de bolile fungice.
Expunere: va face tot posibilul cu mult soare și va deveni stresat cu lumină inadecvată, ceea ce ar putea duce la o creștere slabă și o formă nenaturală.
Rezistență: Îi place căldura (temperatură minimă de iarnă recomandată 5° C), însă plantele menținute perfect uscate pot supraviețui la temperaturi scăzute, cca. -5°, dar pentru cultivarea în siguranță este mai bine să evitați temperaturile de îngheț.
Propagare:Semințele sunt destul de greu de germinat și au o rată scăzută de succes. Semințele pot fi semănate în ghivece de pământ fin, nisipos bine drenat, în orice moment al primăverii când temperaturile sunt calde. Acoperiți semințele cu un strat fin de nisip și apă de dedesubt cu un fungicid pentru a preveni umezirea. Pentru 1-2 săptămâni acoperiți ghivecele cu o foaie de sticlă/perspex transparent pentru a menține nivelul de umiditate ridicat.