1 Ancuta rabbit

Cum s-a născut Uriașul de Transilvania

Valentin Petrescu-Mag este lector universitar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca și este doctor în zootehnie. Încă de mic era fascinat de iepurii pe care îi creștea unchiul său în curte, dar atunci când a crescut și-a început cercetările pe pești ornamentali. Pentru că și-a dat seama că aceștia nu pot fi valorificați în țara noastră s-a reprofilat și a revenit la vechea sa dragoste, iepurii. ”Iepurii au o coloratură foarte interesantă, iar dintr-o pereche de iepuri unul alb și unul negru se pot obține alte 101 de combinații și culori. Fiind pasionat de genetică mi s-a părut interesant să deslușesc modul de perpetuare a culorii și a genelor. Asta și faptul că România nu a avut niciodată o rasă proprie m-a determinat să încep crearea Uriașului de Transilvania”, povestește lectorul clujean cum a început aventura sa cu iepurii.

Pentru a crea noua rasă, Uriaș de Transilvania, geneticianul a pornit de la iepurele rustic românesc, de coteț, o rasă care nu a fost niciodată omologată și care nu promite prea multe, având însă marea calitate de a fi foarte rezistent la condițiile de trai din țara noastră, începând de la hrană până la condițiile climaterice. Pe acesta l-a încrucișat cu uriașul gri, o rasă mare de iepure, foarte căutată în rândul crescătorilor din România, în primul rând datorită dimensiunii sale. ”Rasele grele nu aduc productivitate, iar cei care cresc iepuri pentru carne ar trebui să știe că nu acestea sunt cele mai recomandate, dar oamenii în general sunt atrași de dimensiune și doresc să aibă în curte un iepure uriaș. În ultimii ani este un trend cu iepurii mari”, spune Petrescu-Mag. Al treilea element al Uriașului de Transilvania este coloritul. Pentru a obține culoarea pe care a dorit-o, biologul a încrucișat și iepure californian. Aceasta este o rasă medie, care are culoarea albă și extremitățile (botul, urechile și lăbuţele) închise la culoare. După mai multe generații de încrucișări a reușit să obțină exemplarele pe care și le-a dorit și apoi a perpetuat specia.

Uriașul de Transilvania nu este doar mare și frumos ci are și calitățile necesare unui iepure de sacrificare. ”Randamentul la sacrificare este foarte bun, studiile pe care le-am realizat pe el arată o rată între 60-70%. Având în vedere că în cazul iepurilor uriași rata de sacrificare este sub 50%, consider că este o performanță importantă”, explică creatorul rasei. O altă calitate a acestor iepuri este gradul ridicat de rezistență la boli. ”Această calitate nu a putut fi dovedită științific, dar am avut grijă ca într-o perioadă în care epidemii precum pasteureloză au făcut ravagii în rândul animalelor să păstrez doar exemplarele care au rezistat pe cale naturală, realizând o semi selecţie deoarece am înlăturat și iepurii care au arătat semne de slăbiciune, perpetuând în acest fel doar gene rezistente”, spune Valentin Petrescu-Mag.
Foarte important în cazul Uriașului e Transilvania este faptul că se hrănește și cu nutreț mai slab calitativ sau resturi domestice precum cojile de cartofi sau resturi pe care alte animale nu le consumă, nefiind necesară hrănirea lor cu alimente speciale. ”De exemplu își extrage celuloza de care are nevoie mâncând și gard viu, ceea ce doar caprele mai fac”, exemplifică biologul.

Fermă de iepuri cu Uriaș de Transilvania

În prezent Uriașul de Transilvania se află în posesia a câtorva zeci de crescători pasionați și nu s-a ajuns la procesul de industrializare, în primul rând pentru că numărul exemplarelor este destul de mic. Valentin Petrescu-Mag povestește că foarte multe persoane doresc să achiziționeze reproducători, dar nu știa de nimeni care să fie dispus să vândă. ”Cei care nu au își doresc să aibă, iar cei care au deja, vor să mai cumpere. De altfel, în momentul de față o persoană care are să vândă două femele și un mascul de calitate foarte înaltă, poate câștiga mai mult decât unul care vinde câteva sute de iepuri la un abator”, spune Petrescu-Mag. Uriașul este deocamdată un iepure potrivit pentru un sistem de creștere familial, iar creatorul său se teme că trecerea sa într-un sistem industrializat ar putea să-l ”strice”. ”Această rasă se pretează foarte bine unui sistem familial, să fi cel mult câteva sute de exemplare, iepurii să aibă libertate, să se poată mişca în voie, să consume verdețuri și să aibă o alimentație diversificată. Fermele de tip free-range ar fi cele mai potrivite pentru ca această rasă să dea randament maxim”, mai spune biologul.
Vorbind de piața de consum a cărnii de iepure, clujeanul nu este foarte optimist și spune că deși această rasă dă un randament la sacrificare foarte bun, mai e mult de lucru până la industrializare sau măcar până la apariția unor microferme cu câteva sute de exemplare din care să poată sacrifica și apoi să comercializeze. ”Dar dacă analizăm comportamentul acestei rase o fermă cu astfel de animale ar fi rentabilă, cel puțin într-un viitor apropiat. Partea negativă este că în țara noastră fermele de iepuri nu aduc câștiguri mari deoarece nu există o tradiție în consumul de carne, așa cum se întâmplă în alte țări. Deși sunt cunoscute calitățile acestei cărni, foarte puțini sunt cei care chiar cumpără și gătesc iepure. Iar în comerț, prețurile sunt destul de mici, raportat la investiția în animale. Carnea din supermarketurile noastre este adusă din Spania, Franța sau alte țări cu tradiție, iar acolo crescătorii primesc subvenții foarte mari pentru acest gen de activitate”, a explicat creatorul Uriașului de Transilvania.