Capitolul VIII Parintii Sakurei I

In casa Sakurei...
Sasuke tremura de frica, mai ales cand vazu colectia de sabii si katane ale tatalui Sakurei, avand tot felul de ganduri: "Oare ce vor parintii Sakurei de la mine?", "Daca nu am grija ce si cum vorbesc s-ar putea sa am de-aface cu tatal Sakurei..." Astfel de ganduri il bantuiau pe Sasuke...
Parintii Sakurei ii analizau atent orice detaliu lui Sasuke, fiind seriosi fara pic de zambet pe fetele lor...
Sakura:-Mama, tata, el este colegul meu Sasuke...
Mama Sakurei incepu sa zambeasca la Sasuke zicandu-i:
-Ma bucur de cunostinta, multumesc ca mi-ai adus fata pana acasa, teafara...
Sasuke timid:-Nu este nicio problema doamna mama Sakurei...
Mama Sakurei incepu sa rada si-l luase in brate pe Sasuke in semn de simpatie zicandu-i:
-Nu-mi zice nici doamna, nici doamna Haruno si nici doamna mama Sakurei...Spune-mi Soyoko...
Sasuke se intimida si se facu rosu de rusine...
Soyoko:-Nu-ti fie rusine...nu te mancam...poarta-te ca de obicei...
Sasuke:-Bi...biii..biiiine D-na Soyoko...
Intre timp tatal Sakurei se ridica de pe canapea, si-i spuse lui Sasuke cu un ton mai autoritar de-l baga pe Sasuke in sperieti...
-Deci, ce cauti aici? Mai bine zis, ce cauti aici cu fata mea?
Sasuke infricosat incerca sa-i raspunda:-P...ppp...ppaaiii..euu...eu...
Tatal Sakurei:-Zi azi...imbatranesc pana imi zici tu...
Sasuke speriat zise:-Eu am adus-o pe Sakura pana acasa, domnule!!!!
Tatal Sakurei incerca sa stea serios, dar bufni in ras zicandu-i:
-"Domnule"...parca suntem in armata...asa te vreau si-i lua mana sa dea "noroc"...
Sasuke:-Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva D-nule Haruno...nu a fost cu intentie...
Tatal Sakurei zambind:-Zi-mi Yoshio, nu te mai scuza pentru ce nu ai facut...
Sasuke:-Bine...
Soyoko si Yoshio:-Deci...Voi sunteti impreuna?
Sakura si Sasuke se inrosira si mai ca le veneau sa fuga cat mai repede de cei doi...
Sakura:-Mama, tata el doar m-a adus pana acasa...
Sasuke:-Asa este...Dar...
Yoshio:-Ce "Dar..."?!?!
Sasuke:-Pai...Cum sa va zis...
Soyoko:-Cred ca mi-am dat seama...Sakura vino pana in bucatarie cu mine sa vorbim ceva...
Sakura:-Bine...
Iar ele plecara, in timp ce Sasuke ramasera cu Yoshio...
Yoshio:-Sasuke...Aseaza-te langa mine sa discutam...
Sasuke se aseza putin infricosat...
Yoshio:-Vreau sa-mi raspunzi la o intrebare..
Sasuke:-Ce intrebare?
Yoshio:-Tu o iubesti pe Sakura a mea?
Sasuke se facu rosu ca racul la fata tacand...
Yoshio:-Dupa cum observ eu...tu o iubesti pe Sakura, mi-am dat seama de prima data cand te-am privit in ochi si prin vocea ta timida din preajma ei...
Sasuke:-D-nule Yoshio...Chiar o iubesc pe Sakure, foarte mult, aveti dreptate...
Yoshio:-Si ea te iubeste de cand te-a cunoscut...
Sasuke se simti vinovat, dar isi aminti ce i-a zis Naruto...
Sasuke:-Domnule... si eu am iubit-o de cand o stiu, dar nu mi-am dat seama de asta...
Yoshio:-Dar acum, cum ti-ai dat seama ca o iubesti...?
Sasuke:-Pai un prieten...Naruto...
Yoshio:-What? Naruto? Dar cum?
Sasuke:-Pai...dupa cum vedeti, el a iubit-o pe Sakura de cand erau mici copii, dar nu i-a zis asta niciodata stiind ca ea ma placea pe mine, a suferit in liniste, nu a vrut sa destrame prietenia pe care o legase cu Sakura stiind ca ea nu-l placea decat ca pe un prieten...
Yoshio:-Si cum a putut rezista asa?
Sasuke:-Se pare ca Naruto este un fel de inger trimis pe Pamant de Dumnezeu...
Yoshio:-Cum adica?
Sasuke:-Pai el a asteptat plana la anii de liceau ca sa ne apropie pe Sakura si pe mine...
Yoshio:-Si cum a facut asta?
Sasuke:-Pai el a asteptat momentul protrivit...
Yoshio:-Momentul potrivit pentru ce?
Sasuke:-Pentru a-mi spune sa o privesc pe Sakura cu mare atentie, sa ii ascult vocea cand vorbeste cu mine, iar eu cand vobesc cu ea sa am inima deschis, altfel nu voi putea simti senimentele ei pntru mine...
Yoshio incepu sa planga si-l lua in brate pe Sasuke zicandu-i:
-Ooooofff...Naruto asta cat de mult tine la ea, la voi doi...
Sasuke:-Asa este...El mereu s-a gandil la prietenii lui, niciodata la el...pentru el sunt mult mai pretiosi prietenii decat propria viata...ar face orice ca sa-i vada fericiti...
Yoshio:-Nu am mai vazut in viata mea o asemenea persoana...
Sasuke:-Cei care au un prieten ca el, sunt binecuvantati cu adevarat...
Yoshio:-As vrea sa-l cunos si eu mai bine...crezi ca ai putea sa ma ajuti?
Sasuke:-Da, cand si unde?
Yoshio:-Pai maine dupa scoala ai putea sa-l aduci aici?
Sasuke:-O sa fac tot ce pot....
Yoshio:-Multumesc mult!!!
Sasuke:-Nu este nicio problema...
Yoshio:-Deci...Cand ii spui Sakurei ca o iubesti?
Sasuke:-I-am spus azi...
Yoshio:-Uuuuu...V-ati sarutat?
Lui Sasuke i se pusese un nod in gat si se facu rosu ca racu'....
Yoshio:-Deci...Nu, asa-i?
Sasuke:-Inca nu...azi i-am zis ca o iubesc...In continuare nici macar eu nu stiu ce se poate intampla...
Yoshio:-Asa ese...Sasuke vreau inca ceva de la tine...
Sasuke:-Sigur...Ce este?
Yoshio:-Te rog sa ai grija de ea...Nu stiu ce m-as face daca i s-ar intampla ceva...
Sasuke:-Stati linistit, va promit ca voi avea mare grija de ea...
Yoshio:-Multumesc mult...Si-l lua in brate in semn de multumire...
Sasuke ramand uimit zise incet:
-Multumesc mult ca i-ati dat viata acestei fiinte unice...
Yoshio incepu sa planga atasandu-se si mai mult de Sasuke...Zicandu-i:
-Sasuke...as fi vrut sa am un fiu ca tine, dar daca ai fi fost fiul meu, Sakura nu ar mai fi avut un prieten ca tine...
Sasuke:-Multumesc...
Intre timp Sakura si Soyoko vorbeau in bucatarie...
CITITI URMATORUL CAPITOL!!! SPER CAVA PLACUT!!!:D:):*