Liniște

Stephen King a scris o carte foarte mișto" Despre scris. Autobiografia unui meșteșug". Printre alte multe sfaturi pe care le da celor care doresc sa se apuce de scris, am rezonat extrem de mult cu următorul paragraf:" Camera de scris nu trebuie sa fie somptuoasa(....) Locul poate fi umil și are nevoie, de fapt, doar de un singur lucru: o ușă pe care sa fiți dispuși sa o închideți. Ușa închisă e felul prin care dați de veste lumii și vouă înșivă ca sunteți serioși în ceea ce faceți(...) Ușa închisă lasă afara restul lumii; servește însă și sa te închidă pe tine înăuntru și sa te mențină concentrat asupra muncii pe care o depui. Dacă e posibil, în camera voastră de scris n-ar trebui sa existe niciun telefon, cu atât mai puțin un televizor(...).Pentru orice scriitor, dar pentru scriitorul începător în special, e oportun sa elimine orice sursa posibila de distragere a atenției(...)Când scrii, vrei sa te descotorosesti de lume, nu-i asa? Sigur ca da. Când scrii, îți creezi propriile lumi. " Da, mereu am visat conștient sau inconștient la evadarea asta în propriile mele lumi imaginare tinjind după liniște. Nu e totul sa închizi ușa și călătoria își ia startul. Este și separarea de zgomotul care pătrunde prin ușa, fereastra sau pereți. Sunt decibelii produși de forfota colocatarilor și a vieții urbane. De pașii apăsați care se aud urcând scările sau traversând holul, de muzica impusa de vecinii melomani, de partul dat în baie sau apa care se ingramadeste sa spele wc.ul și sa curga pe teava, de tigaia scăpată din mana unei gospodine, de motorul pornit al unei mașini în așteptarea unei întârziate sau lătratul unui câine supărat. Liniștea aia perfecta nu poate fi găsita între oameni agitați și blocuri comuniste. Încă o caut prin parcuri mai puțin circulate, prin miez de noapte sau în natura, nu pentru a scrie neapărat, ci pentru a putea vorbi în liniște cu mine, de a ma lua de mana sa exploram împreună nesfârșitele cimpii ale imaginației. Acolo începe povestea sa curgă atât de repede încât nu apuc sa o aștern pe hartie. Oare de ce? Nu am încă un răspuns dar posibil sa fie frica de a nu-mi lua urma pârțul ucigaș de fantezii.