A fost un caine credincios, care ne-a parasit dupa ce ne-a umplut viata timp de 10 ani. Un Dog German, care la maturitate cantarea cam 85 kg ! Mai intai a aparut el in viata noastra (in 1994), apoi a aparut copilul (in 1998). Cainele a trait pana in anul 2004; a fost cel mai bun prieten al nostru si implicit al baiatului nostru. NERO : 17.03.1994 - 23.06.2004
eu cred ca prietenii nostri minunati sunt in rai si acolo sunt fericiti si sanatosi ,iar noi cand nu vom mai fi ii vom intalni pentru ca ii iubim enorm ,stiu ce inseamna sa suferi chiar si dupa atatia ani dupa animalutul iubit
O splendoare de catel...asta e viata,suferim si cand nu mai sunt ne dam seama cat de mult i-am iubit,si cat de muuult ne lipsesc....Bine ca ne raman amintirile si pozele,iar ei........ raman in sufletul nostru pentru totdeauna !
Frumoasa prietenie! In 14 iunie 2010 mi-a murit cainele, dupa aproape 15 ani de convietuire.Am simtit ca a murit o parte din mine... .
Exact noua luni mai tarziu, 14 martie 2011, s-a nascut fiul meu. Nu sunt superstitioasa, nu cred in baliverne, iti povestesc numai experienta traita!
Stiam de la Meme de dalmatianul vostru si inteleg cum este sa vorbesti despre ei la trecut... Asa cum voi aveti jucaria de plus, si noi avem un caine de plus - un dog german. In urma cu cativa ani, imediat dupa ce nu l-am mai avut pe Nero, Mihnea (baiatul meu, care avea 6-7 ani atunci) n-a mai vrut sa plece din magazin fara acel caine de plus, care semana cu Nero.. Mult timp a dormit cu jucaria (care are cam 1.2m..) in pat.
Am inceput sa plang dupa ce am citit descriere si vazut pozele.E foarte dureros cand iti pierzi cel mai bun prieten.Eu am avut un dalmatian care s-a nascut in acelasi an in care m-am nascut si eu.Am copilarit cu el 12 ani.A murit de cancer
Nero a facut parte din familia noastra si am suferit enorm atunci cand l-am pierdut. L-am avut cu noi in luna de miere!! In concedii plecam cu el. Avem atatea amintiri!..
Trebuie sa recunosc : si noi, si copilul INCA il mai visam pe Nero... Iar cand ne apucam sa povestim despre el, ne apuca plansul...
Fiindca ai adus aminte de Nero la albumul lui Szeti, am gasit de cuviinta sa mai rasfoiesc inca odata albumul dedicat lui...Stii, pe Szeti am luat-o de la Cluj, de la o prietena care acum are o canisa de teckeli cu par lung si ma rog de-a lungul vietii i-au trecut prin mana numeroase rase de caini. Pentru ca de cativa ani creste teckeli am fost convinsa ca acestia sunt cainii perfecti. Dar am fost surprinsa cand mi-a marturisit nicio alta rasa nu poate egala dogul german! Sunt unici!
Nero este de neinlocuit. N-as putea sa iau un alt dog. A fost membru al familiei mele. Chiar si dupa atatia ani, gandindu-ma la el, ma pocneste plansul..
a fost superb,a fost fericit alaturi de voi...mi-ai adus brusc aminte de Nero ...al meu...tot dog german..tot negru cu cravata alba,al meu a ''plecat'' acum 3 ani,la putin timp dupa mutarea noastra aici...sunt frumosi,fideli,mari si balanzi...
Am regasit in tot ce ati scris la descrierea albumului dar si in postarile ulterioare, adevarul despre cainele care este aproape om - Acesta este dogul german!
Stiti vorba aceea.... "fiecare cioara isi vede puiul porumbel"... Asa mi se parea si mie, ca vorbeam tot timpul despre cainele nostru (ca pe vremea aceea, copilul inca nu aparuse..) laudandu-l, atribuindu-i calitati si insusiri aproape ..umane.. De fapt, nu era niciun fel de exagerare...
Pe Nero l-am primit cadou de ziua mea, in 1994, de la buna mea prietena, care acum e in Canada. Era atat de mic ca l-am adus acasa in geaca - tinandu-l la piept, sa nu-i fie frig (era martie).
A fost un caine extraordinar. Aveam momente cand nici nu trebuia sa-i dau vreo comanda; ma intelegea din priviri sau ii faceam un singur semn. Numai cand imi amintesc imi vine sa plang..
Am suferit mult, asa-i ! Poate de aceea nu am luat un alt caine in apartament (Nero a locuit cu noi in apt; avea canapeaua lui si in ultima perioada a avut chiar camera lui).
Acum o avem pe Tara la casa parinteasca.
A murit de batranete.. Avea 11 ani. Fiind masiv (85-86 kg), il lasasera incheieturile. Asta-i o problema frecventa a cainilor de talie mare si foarte mare. Oricum, ne-a umplut viata si am suferit ingrozitor cand l-am pierdut. Copilul meu inca il mai viseaza noaptea, desi au trecut 7 ani de cand nu mai e parte din familia noastra..
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
