Se spune despre vaci că sunt mamele surogat ale omenirii, probabil pentru că furnizează 90% din cantitatea de lapte consumată la nivel mondial. Suntem atât de obişnuiţi cu vacile încât credem că ştim totul despre ele, iar de multe ori le catalogăm drept animale banale, plictisitoare.
Vaca domestică modernă face parte dintr-una din speciile: Bos taurus (majoritatea vacilor de fermă) sau Bos indicus (vacile cu cocoaşa cum ar fi Brahma). Unele sunt combinaţii între aceste două.
În lume, la ora actuală există peste 920 de rase de vaci. Cea mai mică rasă este vacă Dexter, ce nu măsoară mai mult de 1 m înălţime şi cântăreşte în jur de 300 de kg.
În India, vacile sunt stăpânele drumurilor. Taxiurile, ricşele, chiar şi ambulanţele se opresc atunci când vacă păşeşte pe asfalt. Vaca a fost domesticită acum 5000 de ani în India şi provine dintr-o specie de bour, dispărută de pe pământ pe la 1600
d.Hr. Dovezi noi arată că , de fapt, vacă a fost domesticită în Iranul de azi, acum 10.000 de ani. Vaca străveche era masivă, impunătoare şi neînfricată, masculii cântărind în jur de 1 tonă.
În Hinduism, vaca este simbolul hranei, pământului şi vieţii. Scripturile vedice dictează că vacile ar trebui tratate “cu acelaşi respect că pentru o mama”. Ele nu trebuie ucise sau mâncate. Vacile oferă hrană prin lapte şi balegă (folosită că îngrăşământ) şi au nevoie de foarte puţine lucruri în schimb. Deşi pentru hinduşi vacă e un animal sfânt, ei nu venerează bovinele, ci le privesc doar că pe un dar de la Dumnezeu. În India rurală, vacă este considerată cel mai generos şi pios dar care poate există, şi este adesea oferită că zestre.
În India, vacile își cer dreptul de a trece pe îngustele străduțe lăturalnice, de a bloca intersecțiile străzilor și de a hoinări pe autostrăzi. Numai Delhi are vreo 40.000 de vaci. Hindușii cred că vaca e sfântă, simbolul viu al Mamei Pământ. La popoarele din Antichitate ale Indiei, vaca era respectată ca esențială, căci dădea hrănitorul lapte și produsele sale secundare, untul și brânza, și deopotrivă bălegarul, combustibil și îngrășământ. Pentru arienii migratori, care au introdus ritualul sacrificiului în cinstea focului, untul vacii era esențial pentru venerarea zeului focului, Agni - întrețineau aprins focul sacru pe altar cu unt topit.
Picturi murale din paleolitic cum ar fi cele de la Lascaux din Franţa întruchipează vaci, semn că civilizaţia umană s-a bazat pe acest animal din cele mai vechi timpuri.
Vaca este venerată în religia hindusă, fiind considerată un simbol al vieţii şi prosperităţii şi nu poate fi ucisă. Fiecare casă are cel puţin o vacă ce este privită că un membru al familiei. Există în fiecare an o zi sfânta când este celebrată vaca: vacile sunt spălate, pictate şi li se oferă ofrande sub formă de hrană în templele hinduse. Şi în Egiptul antic vacă era considerată un animal sacru. Ea era animalul icoană al zeiţei Hathor protectoarea femeilor şi zeiţă bucuriei.
Sacralitatea vacilor îşi are originea în cultul arian (iranian) antic. Acest popor aryan a migrat în perioada epocii de fier timpurii, atât spre est cât si spre vest, ocupând noi teritorii, printre care şi cel de la izvoarele Gangelui. Aici au asimilat populaţia autohtona şi au impus zeii proprii din care face parte si Indra, regele zeilor la arieni. Aceştia aveau o serie de zei cu coarne, zei care in Europa au fost mai târziu demonizaţi sub dominaţia religioasa a creştinismului. Acest lucru nu sa întâmplat in India unde Rig Veda conţine o serie de imnuri dedicate lui Indra şi lui Shurabhi, animal celest si mama tuturor vacilor. Shurabhi a dat naştere unei cirezi de vaci albe, iar laptele lor curgea ca un râu prin sălaşul lui Shiva (zeul distrugător ce asigura astfel necesitatea renaşterii universului). Acesta, furios ca vacile îi perturbă meditaţia, le-a pârjolit făcându-le pieile negre şi brune. Pentru a-l îmbuna, zeii i l-au dat in dar pe taurul Nandi, fiul lui Shurabhi. Figurine ale taurului Nandi se afla în toate templele dedicate lui Shiva. Acesta îl folosea ca animal de călărie şi multe din reprezentările lui, sunt călare pe taurul Nandi.
Când sacrificiul animal a ieșit din uz și brahmanii au mâncat mai puțină carne, mulțumită influenței vegetarienilor jainiști și budiști, s-a consolidat semnificația vacii deGautama (vaca-mamă) și de Aditi (mamă a zeilor). Totodată, ideea de sfințenie a vacii a fost sporită de strânsa ei asociere cu doi zei: Shiva, care a căpătat ca mijloc de locomoție taurul numit Nandi, și Vishnu, a cărui încarnare în cireada de vite Krishna a devenit mai populară.
