„Fii serioasă! Ce poate fi mai drăguț decât săpatul unei gropi!” Deși cuvintele erau adre-
sate Kirei, nu puteam să îmi dezlipesc ochii de la Alex. Nu pentru că ar fi fost vreo sculptură de-a lui Michelangelo, ci pentru că tare mă temeam că avea să-și frângă gâtul curând.
