⋆ Nu cred că în mod normal m-aș fi speriat de mica atingere a lui Marco, însă în această
stare tresar și mă întorc într-o secundă spre el, bufnind într-un râs ușor prostesc, dar totuși copilăresc și posibil drăguț. „Dragul meu, Marco ... nu crezi că este puțin cam târziu?” zâmbetul;