„Oare mi-l poți împrumuta și mie pe fratele tău? Cu ăștia doi, simt că am nevoie de un
lacăt și o extra prezență în exteriorul ușii, doar ca să pot pune capul pe pernă. Și de cineva care să-mi fie umbră, măcar așa el ar fi ăla împroșcat cu apă, nu eu.” Deși eram amuzată


dăduse seama că eram mai mult decât capabilă să-mi port și singură de grijă. În scurt timp,
„atât nu sunteți în stare!” Îmi dau ochii peste cap, preocupându-mă chiar eu acum să comand
„Oare mi-l poți împrumuta și mie pe fratele tău? Cu ăștia doi, simt că am nevoie de un
de situația în care ne aflam amândouă, acesta (amuzamentul) îmi dispare rapid, fiind
pentru cine știe ce motiv Dumnezeu îi voia în continuare în viață. „Nici să nu te gândești!



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!