„Da să trăiți!” Este tot ceea ce mai spun, mâna mea ajungând, demnă de un soldat, în dreptul
tâmplei. O secundă mai târziu, mă întorc pe călcâie, brațul meu agățându-se de gâtul lui Alexander, pornind împreună către bar. „Vezi, știa bunica ce știa când ne punea să mergem pe
