„doi, până nu vă schimb eu vitezele.” Și îi privesc pe aceștia cum deja pornesc către bar, un
scurt gest milităresc fiind ultimul pe care mi-l adresează. Eu, rămasă acum ceva mai în spate cu Katherine, luându-mi timpul necesar pentru a mă îndrepta într-acolo. „Cât de rău poate să fie, nu?”