parcă îmi venise prea natural: „Cravata nu este decât o unealtă pentru mine, Kath. Nu se
știe niciodată când o să fie nevoie să mă spânzur,” spun cu un zâmbet zeflemitor. Apoi, mai încet, cât să nu mă audă: „Iar ăsta pare un moment al naibii de bun.” Cu un oftat adânc, apăs butonul
