această lighioană. „Ești sigură?” întreb eu din nou, mai mult într-o încercare disperată de a o
face să se răzgândească. „Nici măcar nu pare că știe unde sunt...” zic în timp ce mă uit la câinele ăsta bizar, iar chipul meu se schimonosește într-o grimasă de dezgust pur. Dar, înainte să apuc
