încă gustând din ironia situației. Cobor din mașină, simțind asfaltul sub tălpi, și o urmez în tăcer
până în interiorul adăpostului. Îi ofer spațiu să discute cu angajații, fără să mă amestec, dar rămânând mereu în apropiere, observând cu interes tot ce se întâmpla. Suntem conduși către locul
