„la Alcoolici Anonimi, little alcoholic?” Îi spun cu o notă obraznică în glas, ridicând ușor cana
„Ugh... mă risc să te întreb ce s-a întâmplat?” o întreb tacticos, trăgând încă o gură din cafea,
Un pufnet scurt, abia perceptibil, îmi scapă atunci când aud replica Camilei despre munca
de la secție,” spun eu cu un zâmbet de colț, „căci sunt sigur că vei băga și mai multe ore supliment
de voci familiare pătrunde în încăpere. Două prezențe distincte – una cu o energie calmă, aproape
pe gânduri, mă aplec ușor către Sebastian și îi șoptesc cu o notă de ironie: „Mai degrabă pare
printr-o aură distinctă, de parcă întreg universul s-ar fi rotit în jurul ei. Zâmbesc din nou, însă
de a comanda ceva suna tentant, răbdarea de a aștepta o livrare era practic inexistentă.
Pufnesc jucăuș la întrebarea Camilei, întorcând capul doar cât să o privesc cu coada
să spun. „Ah, nu, doar m-au rugat să aduc niște sticle de whiskey. Se pare că avem de
să se schimbe odată cu intrarea în scenă a lui Katherine. Era imposibil să treacă neobservată,
dar am ales să nu comentez, dându-i tot spațiul de care avea nevoie – sau mai bine
