mării într-o seară de vară.” Explic dintr-o suflare, iar cuvintele mele se termină într-un oftat lung, pe care îl ascund rapid în spatele unei guri mari de whiskey. Alcoolul alunecă pe gât, dar nu pare să ia cu el toată oboseala și frustrarea din mine. Privirea mea rămâne fixată pe sticla de whiskey, dar nu mă pot abține să nu-l privesc pe Don din colțul ochiului. Avea acel calm de neclintit pe care, în alte zile, l-aș fi găsit reconfortant, dar acum tot ce puteam face era să mă gândesc la următoarea zi. „Tu ce-ai pățit azi de arăți la fel de praf ca mine?” întreb, ridicând ușor paharul ca un gest mic de complicitate, încercând să las măcar pentru o clipă gândurile negre deoparte. - Cami
publică din asta, dar era clar că nu arăta tocmai bine. De altfel, nici eu nu eram tocmai o imagine a relaxării, dar era o curiozitate sinceră în vocea mea. Amestecul de oboseală și whiskey îmi amorțea treptat asprimea din comportament, făcându-mă un pic mai deschis la a purta un dialog decât fusesem până atunci. - Don
să ezit către bar, decisă să testez teoria că un pahar de whiskey ar putea să mă scoată din starea asta de zombie funcțional. Un singur pahar, mi-am zis în gând, în timp ce simțeam pașii mei greoi schimbând traiectoria. - Cami
unde îmi abandonasem anterior servieta și dosarele. Părea că toate detaliile zilei de până acum se evaporau în fața acestui impuls de spontaneitate. Cu pași hotărâți, părăsesc livingul, lăsând în urmă atmosfera greoaie, ieșind direct afară. -Alcide
să-mi mai bat capul să le adresez vreun cuvânt celor doi bărbați. Pășesc calm, dar hotărât, ieșind din living cu o atitudine ușor teatrală, lăsând în urmă vocile lor ca pe un ecou. Mă îndrept direct spre camera mea, aventurându-mă înapoi în spațiul meu personal, acolo unde speram că mă voi putea bucura de puțină liniște... și, cine știe, poate chiar de somnul pe care îl așteptasem de la început. - Camila
ajuns la concluzia că asta e o soluție pe care te poți baza mereu?” am adăugat, ridicând o sprânceană, cu o ironie evidentă în voce. Paharul încă era în mână, dar mai mult pentru efect, căci între glume și surprizele zilei, băutura nu părea suficient de puternică pentru a alunga absurdul situației. - Sebastian (page 9)
Mă ridic ușor, doar cât să-i arunc o privire scurtă de sub brațul care îmi acoperise ochii, cu un aer vag interesat. Îi ofer un răspuns, scurt și la obiect, înainte de a mă lăsa din nou să cad pe canapea, într-o stare de abandon total: „De când lucrează Seb și Alcide pentru tine?” întreb cu o batjocură subtilă, tonul meu plin de ironie, menit să-i reducă pe cei doi la statutul de asistenți ocazionali. În mintea mea, întrebarea avea o notă comică perfectă, ca și cum tocmai îi retrogradasem la simpla funcție de minioni personali, fără ca ei să știe măcar asta. -Camila
luând o mușcătură mare din sandviș, mestecând încet. Mă așez pe un fotoliu diferit de cel unde îmi abandonasem lucrurile mai devreme, simțind cum atmosfera din casă era acum complet schimbată, animată de prezența noastră colectivă. „Nu, acum serios,” zic printre înghițituri, aruncând priviri pe rând către fiecare dintre ei, „cum naiba de ne-am sincronizat să fim toți patru liberi azi?” Oarecum fascinant, ziua care începuse într-o liniște deplină se transformase într-o reuniune improvizată a întregii echipe. Fiecare dintre noi avea o energie diferită, dar împreună formam un întreg aproape comic. - Alcide
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
