posibil. În momentul în care îi aud vocea, îmi dau seama că Sebastian se află și el în încăpere.
Mă aplec puțin în lateral, încercând să-l zăresc dincolo de construcția impunătoare a lui Don care-mi blochează privirea. „Habar nu am cum arată, sinceră să fiu, căci nu l-am prins,” spun,
