— festiv, aburul desertului și un spice tomnatic. „Bun...”, spun pentru mine, iar apoi,
ajung să mă ascund de după cadrul ușii, să-l șușuiesc pe domnul Axel și să-l chem, cât să-și ridice tava. „Bun, copii, cred că...” și arunc o privire la ceas, „Da, e ora mea de ieșit în parc! Vă pup!”
