„Ați început să lucrați pe alt fus orar sau ceva de genul?” Vocea mea era înăbușită, probabil
abia un mormăit stins, pentru că nu mă deranjasem să ridic capul în timp ce vorbeam. Tot ce simțeam era oboseală și o furie tăcută care încă fierbea în mine, dar cumva, prezența lor
