să mă aștepte cuminte, lăsate pe mai târziu. Fără grabă, fredonând melodia ce încă-mi răsuna
în urechi, mă îndrept spre casă. Când pășesc pragul, mă lovește o liniște aproape palpabilă, un calm straniu ce îmi sugerează că probabil sunt singur acasă. Însă această presupunere
