— Buzele mele se curbează într-un zâmbet ceva mai larg și râd scurt, adăugând când acesta părea
— spătarul canapelei. ❝Am înțeles. Important e că ai permis și altora să te vadă, era
— toată lumea era așa zăludă ca mine să-și piardă nopțile pe aici când a doua zi munceau.
— Rânjetul meu crește atunci când observ cum atmosfera-n această încăpere devine din
— înalte ale barului și privesc spre noua domnișoară ce apare. Cred că ea mă epata cel
— Am zis eu? Oh, Alzh-...”, mă opresc, ca apoi să afișez un zâmbet inocent. „Dar ce faceți,
— Cum nu mai eram singura prezență în jurul lui Theo, îmi permiteam să-mi așez palma
— cazul acum, fiind ceva ce necesita un răspuns obligatoriu din partea mea. Ridic scurt privirea
— sau vreun subiect de consumat acum. Totuși, o mai las pe respectiva să-și tragă
Privesc în jur, pierdută și blocată precum o căprioară în bătaia farurilor. Nu înțelegeam nimic
mai departe de restul persoanelor. Poposesc în dreptul barului, privind către colecția de băuturi
pe vârfuri pentru a apuca una dintre sticle și, destul de greoi, reușesc să o apuc, mai că
