— Blondina nu pătrunsese de mult în încăpere, dar ceea ce părea mai intrigant, era modul în
— de ceva interesant, ceva ce să mă țină treaz măcar pentru câteva ore până când ochii
— de sincer încât să se observe aceste lucruri. Puteam să pun pariu că blondina era râvnită
— Vocea sa mă ia prin surprindere, căci fiind prinsă în acele mesaje pe care le citeam, nu-i auzisem
— îmi era intenția.❞ Îi ofer acestuia un surâs formal, pentru moment rămânând pe gânduri în sinea
— de ce nu, respect. ❝Nu cred că te-am mai văzut, Rosaire, îmi pare bine.❞ Sau cel puțin
— „Așa te relaxezi tu?”, sprâncenele mi se ridică. Era evident că nu rezonam din acest punct
— ce aceasta prestează doar mici gesturi de duzină. Era interesantă-n modul în care se mișca
— îndrăznește. Totuși, degetele mele ajung a-i prinde fina palmă într-o strângere superficială
Era una din acele zile în care chiar mă simțeam foarte bine și pline de viață. Simțeam
plimbare, căci uite că aproape mă prinsese miezul nopții afară. În drum spre casă îmi
mă simțeam incredibil de bine. Deloc obosită aș putea spune. Deschid ușa casei în timp