— Vârfurile ușor tocite ale teneșilor mei, mă poartă rapid către canapeaua de un purpuriu
pierdut în timpul ce bătătorise materialul parcă la egal cu pașii pe care-i făcusem eu în ultimii câțiva ani buni. Izolarea față de oameni nu prindea bine mereu, iar în cazul meu, realizasem
