„Sper că ceea ce mă înțeapă și pe mine acum în f-nd este tot o creangă, Sebastian.” Spun
pe un ton amenințător, căci eram prinsă între cele două matahale, Seb fiind cel care, bietul de el ce-i drept, susținea acum atât greutatea mea, cât și pe a lui Alcide. Privesc, peste umărul
