„Sunteți în viață?” Strig către cei trei nefericiți, acoperindu-mi ochii cu mâna. „Rosaire,
oare te poți uita tu? Mie îmi e așa cam greață să văd oameni cu oase rupte sau cu cine știe ce răni.” Mă întind puțin, totuși, pentru că sunt o ființă bună la inimă, întinzându-le
