cu limbajul semnelor.” Și, în ciuda replicilor mele de mare chulo, tot mă ridic de pe canapea
și numai bine că o fac căci, taman atunci, se aude soneria. „Săracul, cred că ți-a auzit glasul de la două străzi distanță și a venit în zbor până aici.” Îi ofer o ultimă replică lui Katherine,
