Mă proptesc, cu paharul într-o mână, iar cu cealaltă în șold, chiar în fața lui Sebastian, privindu-
într-o manieră sfidătoare. „Știi ce nu înțeleg eu? La ce umor de tată ai, cum de nu ai copii? Se prea poate să nu câștigi încă îndeajuns de mult încât să plătești vreo femeie să fie cu tine?” Îmi