— glitch-uindu-mi. Oftez, iar picioarele mi le arunc pe măsuța de cafea foarte prost îngrijită,
că observasem petele alea de... nu vreau să zic ce și se asorta perfect cu gaura din talpa ciorapului meu negru. „Mda...”, spun, dezinteresat de oamenii ăștia că nu știam cine sunt.