— Nu prea avem cu cine să discut pentru că tovarășul meu Davide râdea ca un disperat,
— și râd până și eu, schimbând privirea pe Jasmine. ❝Hai iubita mea, poți să vii să-mi dai
- “ Off, off băieți… " mai dau un shot să prind și mai mult curaj.
- “ Trebuie și voi să treceți la acțiune băieți. " concluzionez și
• “Doar ale mele? Ceva-mi spune că și ale tale…” Râde și-l bate pe umăr pe Davide +
• vibrează. Le face semn tuturor că trebuie să plece puțin. +
— ❝Da, da, foarte posibil să fie și ale mele....❞ Rostesc mai mult pentru el și râd ulterior
— îl las pe domnul..❞ Mă abțin din a râde, apoi oricum îmi piere zâmbetul când Gabriel
— După ce rămân fără el, îl iau înapoi de la Jasmine, tricoul, dar fără să îl pun iar pe mine
— doar din priviri. ❝Mulțumesc pentru ajutor, draga mea!❞ Mă adresez acesteia, apoi
- “ Toată lumea trebuie să facă, mai devreme sau mai târziu aparent. "
- să încheiem seara cu ceva și mai wow. " mă uit spre