- îl întreb, în timp ce agit sticluța cu lichid verde.
— Well, m-am grăbit puțin, căci domnișoara avusese parte și de asemenea reședințe în
— pierd ușor în melancolii, dar revin rapid de îndată ce aud întrebarea sa. Analizez acea
- “ Oo da, viața era muult mai simpatică atunci. Cred că la iarnă
- să măresc puțin ochii, căci din câte știam e destul de populară băutura.
— Aș fi întrebat-o dacă nu mă ia și pe mine, dar mi-era să nu interpreteze greșit, așa că
— îmi explică ce se află în sticluță, aprob din cap și decid să mă las pe mâna ei. ❝Atunci
- “ Nope, din păcate nu. " Încep să torn în pahare, încercând să nu mă gândesc
- Îi ofer paharul și analizez rapid opțiunile. “ Hai în living.
— ❝Înțeleg.. e aproape aceeași situație și la mine. Mai am doar o bunică, dar am fost nevoiți
— Râd scurt când aud de doamna de la curățenie, grăbindu-mă să adaug. ❝La mine doar șoriceii
— apă de mai devreme. ❝A, da, cheers!❞ Iau paharul din nou și-l ciocnesc de al ei, după