Eu fiind printre ele. Cobor leneș scările, privirea mutându-mi-se pe fiecare persoană în parte,
pe rând. „Dar ce de lume trează la ora aceasta! Vă distrați de minune să înțeleg?” Le zâmbesc politicos, ba chiar îi salut cu un gest scurt al mâinii, privind mai apoi după un loc unde să mă așez.
