Îmi arcuiesc o sprânceană, brațele alungindu-mi-se pe spătarul canapelei. Era de-a dreptul
revigorant să o văd cum se agită ca un c-i în căldare, ținând cont că s-xul pe care-l reprezenta ar fi trebuit să fie întruchiparea delicateții. Da, da, știu... eu misogin, femeile pot fi orice își
